răzuitoare dex - definiţie, sinonime, conjugare
RĂZUITÓR, -OÁRE, (1) răzuitoare, s.n. (2, 3) răzuitori, s.f. 1. S.n. Unealtă folosită la răzuirea lemnului sau a unor piese de metal. 2. S.f. Răzătoare. 3. S.f. Unealtă cu care se răzuiesc diferite obiecte (pentru a le curăţa). ♦ Maşină cu care se îndepărtează radiculele de pe bobul de orez încolţit. ♦ Unealtă în formă de târnăcop mic sau de sapă cu care se curăţă noroiul, gheaţa etc. adunate între şinele şi contraşinele unui pasaj de nivel. [Pr.: -zu-i-] – Răzui + suf. -itor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RĂZUIT//ÓR ~oáre n. 1) Unealtă folosită în operaţiile de curăţare sau de netezire (a unor obiecte); racletă. ~ pentru suprafeţe lemnoase. 2) Unealtă de uz casnic folosită pentru ras produse alimentare (legume, fructe, brânză etc.); răzătoare. [Sil. -zu-i-] /a răzui + suf. ~itor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

răzuitoáre (obiect) s. f. (sil. -zu-i-), g.-d. art. răzuitórii; pl. răzuitóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

răzuitór s. n. (sil. -zu-i-), pl. răzuitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
RĂZUITOÁRE s. v. răzătoare.
(Dicţionar de sinonime)

RĂZUITÓR s. (TEHN.) 1. racletă, raclor. (~ pentru suprafeţe lemnoase.) 2. raz, şabăr. (~ din oţel-crom pentru suprafeţe metalice.)
(Dicţionar de sinonime)

RĂZUITÓR s. v. otic.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ra raz razu razui razuit

Cuvinte se termină cu literele: re are oare toare itoare