răzuitură

RĂZUITÚRĂ, răzuituri, s.f. Faptul de a răzui; (concr.) ceea ce rămâne în urma răzuirii, rămăşiţe căzute în urma răzuirii. [Pr.: -zu-i-] – Răzui + suf. -tură.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RĂZUITÚR//Ă ~i f. 1) v. A RĂZUI. 2) Masă constând din resturi provenite prin răzuire. /a răzui + suf. ~tură
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

răzuitúră s. f. (sil. -zu-i-), g.-d. art. răzuitúrii; pl. răzuitúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)