răzvrătire dex - definiţie, sinonime, conjugare
RĂZVRĂTÍ, răzvrătesc, vb. IV. Tranz. şi refl. A (se) răscula, a (se) revolta. ♦ Intranz. (Rar) A unelti, a complota (împotriva cuiva). – Din sl. razvratiti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RĂZVRĂTÍRE, răzvrătiri, s.f. Acţiunea de a (se) răzvrăti şi rezultatul ei; răscoală, revoltă. – V. răzvrăti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A RĂZVRĂT//Í mă ~ésc tranz. pop. A face să se răzvrătească; a revolta. /<sl. razvratiti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE RĂZVRĂT//Í ~ésc intranz. pop. A declanşa o răscoală; a se ridica la luptă împotriva nedreptăţilor sociale şi economice; a se răscula; a se revolta. / < sl. razvratiti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

răzvrătí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. răzvrătésc, imperf. 3 sg. răzvrăteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. răzvrăteáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

răzvrătíre s. f., g.-d. art. răzvrătírii; pl. răzvrătíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
RĂZVRĂTÍ vb. v. răscula.
(Dicţionar de sinonime)

RĂZVRĂTÍRE s. 1. v. răscoală. 2. v. frondă.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A (se) răzvrăti ≠ a (se) supune
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ra raz razv razvr razvra

Cuvinte se termină cu literele: re ire tire atire ratire