rașcheta dex - definiţie, sinonime, conjugare
RAŞCHÉTĂ, raşchete, s.f. 1. Daltă încovoiată cu care se rade vopseaua şi rugina de pe o piesă metalică sau de pe un vas. 2. Perie având cuie în loc de peri şi care serveşte la raşchetarea tencuielilor. 3. Unealtă în formă de perie de bordaj, la care perii sunt înlocuiţi cu o bucată prismatică de cauciuc, folosită la curăţarea punţii. 4. Răzuitor pentru parchet. – Din it. raschetto.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RAŞCHETÁ, raşchetez, vb. I. Tranz. 1. A curăţa de vopsea sau de rugină o piesă de metal sau un vas, cu ajutorul raşchetei (1). 2. A netezi cu raşcheta (2) o tencuială. 3. A rade parchetul cu raşcheta (4), pentru a-l curăţa. – Din raşchetă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RAŞCHÉT//Ă ~e f. 1) Unealtă în formă de daltă încovoiată, folosită la răzuirea unor obiecte de metal ruginite sau vopsite. 2) Unealtă formată dintr-o lamă de oţel, cu mâner, folosită pentru răzuirea parchetului; ţicling. 3) Perie având cuie în loc de peri, cu care se imprimă şanţuri mici (şi dese) pe o tencuială proaspătă. /<it. raschietto, germ. Raskette
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A RAŞCHET//Á ~éz tranz. (tencuială, parchet, obiecte de metal etc.) A prelucra cu ajutorul unei raşchete. /Din raşchetă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

raşchétă (raşchéte), s.f. – Răzuitoare. It. raschietto (Candrea).
(Dicţionarul etimologic român)

RAŞCHÉTĂ s.f. 1. Daltă încovoiată cu care se răzuieşte parchetul sau vopseaua de pe piesele metalice ce urmează să fie vopsite din nou ori se curăţă scoicile şi vegetaţia depuse pe bordajul carenei vaselor. 2. Unealtă în formă de perie, folosită la raşchetarea tencuielilor. [< germ. Raskette, cf. it. raschietto].
(Dicţionar de neologisme)

RAŞCHETÁ vb. I. tr. A curăţa o piesă metalică, un parchet cu raşcheta. ♦ A freca o tencuială cu raşcheta pentru a-i da un aspect neted. [< raşchetă].
(Dicţionar de neologisme)

RAŞCHÉTĂ s. f. 1. obiect în formă de daltă încovoiată cu care se răzuieşte parchetul sau vopseaua de pe piesele metalice ce urmează să fie revopsite, ori se curăţă bordajul navelor. 2. unealtă în formă de perie, la raşchetarea tencuielilor. (< fr. raschietto)
(Marele dicţionar de neologisme)

RAŞCHETÁ vb. tr. 1. a curăţa o piesă metalică, un parchet etc. cu ajutorul raşchetei. 2. a netezi cu raşcheta (2) o tencuială. (< raşchetă)
(Marele dicţionar de neologisme)

raşchétă s. f., pl. raşchéte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

raşchetá vb., ind. prez. 1 sg. raşchetéz, 3 sg. şi pl. raşcheteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ra ras rasc rasch rasche

Cuvinte se termină cu literele: ta eta heta cheta scheta