rașchetare dex - definiţie, sinonime, conjugare
RAŞCHETÁ, raşchetez, vb. I. Tranz. 1. A curăţa de vopsea sau de rugină o piesă de metal sau un vas, cu ajutorul raşchetei (1). 2. A netezi cu raşcheta (2) o tencuială. 3. A rade parchetul cu raşcheta (4), pentru a-l curăţa. – Din raşchetă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RAŞCHETÁRE, raşchetări, s.f. Acţiunea de a raşcheta şi rezultatul ei. – V. raşcheta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A RAŞCHET//Á ~éz tranz. (tencuială, parchet, obiecte de metal etc.) A prelucra cu ajutorul unei raşchete. /Din raşchetă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RAŞCHETÁ vb. I. tr. A curăţa o piesă metalică, un parchet cu raşcheta. ♦ A freca o tencuială cu raşcheta pentru a-i da un aspect neted. [< raşchetă].
(Dicţionar de neologisme)

RAŞCHETÁRE s.f. Acţiunea de a raşcheta şi rezultatul ei. [< raşcheta].
(Dicţionar de neologisme)

RAŞCHETÁ vb. tr. 1. a curăţa o piesă metalică, un parchet etc. cu ajutorul raşchetei. 2. a netezi cu raşcheta (2) o tencuială. (< raşchetă)
(Marele dicţionar de neologisme)

raşchetá vb., ind. prez. 1 sg. raşchetéz, 3 sg. şi pl. raşcheteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

raşchetáre s. f., g.-d. art. raşchetării; pl. raşchetări
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ra ras rasc rasch rasche

Cuvinte se termină cu literele: re are tare etare hetare