RAŞCHETATÓR, -OÁRE, raşchetatori, -oare, s.m. şi f. Muncitor specializat în raşchetarea parchetului. – Raşcheta + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RAŞCHETAT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. Muncitor specializat în raşchetarea parchetului. / a raşchetă + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
raşchetatór s. m., pl. raşchetatóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
raşchetatoáre s. f., pl. raşchetatoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RAŞCHETAT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. Muncitor specializat în raşchetarea parchetului. / a raşchetă + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
raşchetatoáre s. f., pl. raşchetatoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)