rabata
[Conjugare]
RABATÁ, rabatez, vb. I. Tranz. (Mat.) 1. A roti o figură plană în jurul unei drepte situate în planul figurii. 2. A lăsa în jos; a îndoi, a plia. [Var.: rabáte vb. III.] – Din fr. rabattre.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RABATÁ vb. tr. 1. a roti o figură plană în jurul unei drepte astfel încât planul ei să fie paralel cu unul dintre planele de proiecţie. 2. a lăsa în jos; a îndoi; a plia. (< fr. rabattre)
(Marele dicţionar de neologisme)
rabatá vb., ind. prez. 1 sg. rabatéz, 3 sg. şi pl. rabateáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RABATÁ vb. tr. 1. a roti o figură plană în jurul unei drepte astfel încât planul ei să fie paralel cu unul dintre planele de proiecţie. 2. a lăsa în jos; a îndoi; a plia. (< fr. rabattre)
(Marele dicţionar de neologisme)
(Dicţionar ortografic al limbii române)