rabatere

RABÁTE vb. III. v. rabata.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RABÁTERE s.f. v. rabatare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RABÁTE vb. III. tr. 1. A roti o figură plană în jurul unei drepte astfel încât planul ei să fie paralel cu unul dintre planele de proiecţie. 2. A lăsa în jos; a îndoi; a plia. [< fr. rabattre].
(Dicţionar de neologisme)

RABÁTERE s.f. Acţiunea de a rabate şi rezultatul ei. ♦ Metodă folosită în geometria descriptivă, care constă în a aduce o figură plană astfel încât planul ei să fie paralel cu unul dintre planurile de proiecţie. [< rabate].
(Dicţionar de neologisme)

rabatáre / rabátere s. f., g.-d. art. rabatắrii / rabáterii; pl. rabatắri / rabáteri
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

rabátere s. f., g.-d. art. rabáterii; pl. rabáteri
(Dicţionar ortografic al limbii române)