rablagiu

RABLAGÍU, -ÍE, rablagii, s.m. şi f. (Rar) Persoană ramolită. – Rablă + suf. -agiu.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RABLAGÍ//U ~e (~i) m. şi f. rar Persoană care şi-a pierdut vigoarea fizică şi intelectuală (din cauza bătrâneţii). /rablă + suf. ~agiu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

rablagíu adj. m., s. m. (sil. -bla-), f. rablagíe; pl. m. şi f. rablagíi
(Dicţionar ortografic al limbii române)