rabotare

RABOTÁRE, rabotări, s.f. Acţiunea de a rabota şi rezultatul ei; rabotaj, rabotat. – V. rabota.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RABOTÁRE s.f. Acţiunea de a rabota şi rezultatul ei; rabotaj; rabotat. [< rabota].
(Dicţionar de neologisme)

rabotáre s. f., g.-d. art. rabotării; pl. rabotări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
RABOTÁRE s. (TEHN.) rabotaj, rabotat. (~ unei suprafeţe metalice.)
(Dicţionar de sinonime)