rabotor

RABOTÓR, rabotori, s.m. Muncitor calificat care lucrează la raboteză. – Din fr. raboteur.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RABOTÓR ~i m. Muncitor care lucrează la raboteză. /<fr. raboteur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RABOTÓR, -OÁRE s.m. şi f. Lucrător la raboteză. [Cf. fr. raboteur].
(Dicţionar de neologisme)

RABOTÓR, -OÁRE s. m. f. lucrător la raboteză. (< fr. raboteur)
(Marele dicţionar de neologisme)

rabotór s. m., pl. rabotóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)