racla

RACLÁ, raclez, vb. I. Tranz. A răzui. ♦ Spec. A face un raclaj. – Din fr. racler.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A RACL//Á ~éz tranz. livr. 1) (obiecte de lemn, de metal, de piele etc.) A prelucra cu ajutorul unei raclete; a răzui. 2) med. (ţesuturi bolnave, mucoase etc.) A supune unui raclaj; a chiureta. /<fr. racler
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RACLÁ vb. I. tr. A răzui. [< fr. racler].
(Dicţionar de neologisme)

RACLÁ vb. tr. a face un raclaj. (< fr. racler)
(Marele dicţionar de neologisme)

raclá vb. (sil. -cla), ind. prez. 1 sg. racléz, 3 sg. şi pl. racleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
RACLÁ vb. v. chiureta.
(Dicţionar de sinonime)

RACLÁ vb. v. rade, răzui.
(Dicţionar de sinonime)