RADIÁNT, -Ă, radianţi, -te, adj. 1. (Despre energie) Care se răspândeşte prin radiaţii. 2. (Despre corpuri) Care emite radiaţii, lumină etc.; care radiază. [Pr.: -di-ant] – Din fr. radiant.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RADIÁNŢĂ, radianţe, s.f. Mărime fizică egală cu raportul dintre fluxul de lumină emis de suprafaţa unui corp şi aria acestei suprafeţe. [Pr.: -di-an-] – Din fr. radiance.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RADIÁN//T ~tă (~ţi, ~te) 1) (despre corpuri) Care radiază. Soare ~. 2) (despre energie) Care se propagă prin radiaţii. Căldură ~tă. [Sil: -di-ant] /<fr. radiant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RADIÁNŢ//Ă ~e f. fiz. Mărime fotometrică egală cu raportul dintre fluxul luminos emis de suprafaţa unui corp şi aria acestei suprafeţe; emananţă. [Sil. -di-an-] /<fr. radiance
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RADIÁNT, -Ă adj. 1. Care se propagă prin radiaţie. 2. Care emite radiaţii. [Pron. -di-ant. / cf. fr. radiant].
(Dicţionar de neologisme)
RADIÁNŢĂ s.f. (Fiz.) Mărime egală cu raportul dintre fluxul de lumină emis de un izvor luminos şi suprafaţa emiţătoare a acelui izvor. [Pron. -di-an-. / cf. fr. radiance].
(Dicţionar de neologisme)
RADIÁNT, -Ă adj. 1. care radiază1. 2. care se propagă prin radiaţie. (< fr. radian)
(Marele dicţionar de neologisme)
RADIÁNŢĂ s. f. mărime egală cu raportul dintre fluxul de lumină emis de un izvor luminos şi aria emiţătoare a acestuia; emitanţă. (< fr. radiance)
(Marele dicţionar de neologisme)
radiánt adj. m. (sil. -di-ant), pl. radiánţi; f. sg. radiántă, pl. radiánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
radiánţă s. f. (sil. -di-an-), g -d. art. radiánţei; pl. radiánţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RADIÁNŢĂ s. (FIZ.) emitanţă. (~ este o mărime fotometrică.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RADIÁNŢĂ, radianţe, s.f. Mărime fizică egală cu raportul dintre fluxul de lumină emis de suprafaţa unui corp şi aria acestei suprafeţe. [Pr.: -di-an-] – Din fr. radiance.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RADIÁNŢ//Ă ~e f. fiz. Mărime fotometrică egală cu raportul dintre fluxul luminos emis de suprafaţa unui corp şi aria acestei suprafeţe; emananţă. [Sil. -di-an-] /<fr. radiance
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RADIÁNT, -Ă adj. 1. Care se propagă prin radiaţie. 2. Care emite radiaţii. [Pron. -di-ant. / cf. fr. radiant].
(Dicţionar de neologisme)
RADIÁNŢĂ s.f. (Fiz.) Mărime egală cu raportul dintre fluxul de lumină emis de un izvor luminos şi suprafaţa emiţătoare a acelui izvor. [Pron. -di-an-. / cf. fr. radiance].
(Dicţionar de neologisme)
RADIÁNT, -Ă adj. 1. care radiază1. 2. care se propagă prin radiaţie. (< fr. radian)
(Marele dicţionar de neologisme)
RADIÁNŢĂ s. f. mărime egală cu raportul dintre fluxul de lumină emis de un izvor luminos şi aria emiţătoare a acestuia; emitanţă. (< fr. radiance)
(Marele dicţionar de neologisme)
radiánt adj. m. (sil. -di-ant), pl. radiánţi; f. sg. radiántă, pl. radiánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
radiánţă s. f. (sil. -di-an-), g -d. art. radiánţei; pl. radiánţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RADIÁNŢĂ s. (FIZ.) emitanţă. (~ este o mărime fotometrică.)
(Dicţionar de sinonime)