radiat

RADIÁ¹, radiez, vb. I. 1. Intranz. şi tranz. (La pers. 3) A emite, a împrăştia raze de lumină, de căldură, unde sonore sau fascicule de particule radial, în toate direcţiile. 2. Intranz. Fig. A avea o înfăţişare care reflectă fericire, bucurie etc.; a fi vesel, surâzător, bine dispus, jovial. [Pr.: -di-a] – Din lat. radiare, fr. radier.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RADIÁ², radiez, vb. I. Tranz. (Jur.) A şterge dintr-un registru, a scoate din evidenţă, a face operaţia de radiere. [Pr.: di-a] – Din fr. radier.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RADIÁT, -Ă, radiaţi, -te, adj. Radial. ♦ (Substantivat, n., la pl.) Animale nevertebrate având organele dispuse în formă de raze; (şi la sg.) animal care face parte din acest grup. ♦ (Substantivat, n., la pl.) Grup de plante din familia compozeelor ale căror petale sunt aşezate radial; (şi la sg.) plantă care face parte din acest grup. [Pr.: -di-at] – V. radia¹.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A RADI//Á¹ ~éz 1. tranz. (raze de lumină sau de căldură, unde sonore, elemente etc.) A împrăştia în toate direcţiile; a împrăştia radial; a emite, a iradia. 2. intranz. fig. (despre persoane sau despre faţa lor) A exprima încântare. ~ de bucurie. [Sil. -di-a] /<fr. radier
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A RADI//Á² ~éz tranz. jur. (cuvinte, inscripţii etc.) A face să dispară (dintr-un registru, dintr-o listă), rozând cu o radieră sau tăind cu o linie. ~ dintr-o evidenţă. [Sil. -di-a] /<fr. radier
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RADIÁT¹ ~e n. 1) la pl. Grup de animale nevertebrate ale căror organe sunt dispuse radial în jurul corpului (reprezentanţi: steaua-de-mare, polipul, meduza etc.). 2) Animal din acest grup. [Sil. -di-at] /<fr. radié
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RADIÁT² ~e n. 1) la pl. Grup de plante având florile dispuse radial (reprezentanţi: păpădia, romaniţa etc.). 2) Plantă din acest grup. [Sil. -di-at] /<fr. radié
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RADIÁ vb. I. 1. intr., tr. A emite raze (de căldură, de lumină); a împrăştia (căldură sau lumină). ♦ intr. (Fig.) A fi foarte vesel, surâzător; a reflecta bucurie, fericire. 2. tr. A şterge (de pe o listă), a scoate din evidenţă. [Pron. -di-a, p.i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. radier, it., lat. radiare].
(Dicţionar de neologisme)

RADIÁT, -Ă adj. (Bot.; despre unele organe) Dispus în jurul unui centru comun în formă de raze. // s.n.pl. 1. Animale nevertebrate ale căror organe sunt dispuse ca nişte raze în jurul corpului şi al căror tip îl reprezintă stelele-de-mare, polipii etc. 2. (Bot.) Tip de plante compozee care au petalele dispuse radial. [Pron. -di-al. / < fr. radié(s), cf. lat. radiatus].
(Dicţionar de neologisme)

RADIÁ¹ vb. I. intr., tr. a emite, a împrăştia radial. II. intr. (fig.) a reflecta bucurie, fericire, a fi foarte vesel, surâzător. (< fr. radier, lat. radiare)
(Marele dicţionar de neologisme)

RADIÁ² vb. tr. a şterge de pe o listă, a scoate din evidenţă. (< fr. radier)
(Marele dicţionar de neologisme)

RADIÁT, -Ă I. adj. radial (1). II. s. n. pl. 1. animale nevertebrate ale căror organe sunt dispuse ca nişte raze în jurul corpului: stelele-de-mare, polipii etc. 2. tip de plante compozee cu petalele dispuse radial. (< fr. radié/es/, lat. radiatus)
(Marele dicţionar de neologisme)

radiá (a emite raze, a scoate din evidenţă) vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. radiéz, 3 sg. şi pl. radiáză, 1 pl. radiém (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. radiéze; ger. radiínd (sil. -di-ind)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

radiát s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
RADIÁ vb. 1. v. degaja. 2. (reg.) a răza. (Un astru care ~.) 3. (livr.) a exulta. (A ~ de fericire.)
(Dicţionar de sinonime)

RADIÁ vb. a şterge. (A ~ dintr-o evidenţă.)
(Dicţionar de sinonime)

RADIÁT adj. v. radial.
(Dicţionar de sinonime)