radicalizare

RADICALIZÁ, radicalizez, vb.I. Tranz. şi refl. A deveni sau a face să devină radical (I 2). – Radical + suf. -iza. Cf. germ. r a d i k a l i s i e r e n.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RADICALIZÁRE, radicalizări, s.f. Acţiunea de a (se) radicaliza şi rezultatul ei. – V. radicaliza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A RADICALIZ//Á ~éz tranz. A face să se radicalizeze. /radical + suf. ~iza
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE RADICALIZ//Á mă ~éz intranz. (despre persoane sau despre grupări politice) A adopta o atitudine radicală; a deveni radical. /radical + suf. ~iza
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RADICALIZÁ vb. I. tr. A atrage pe cineva la o reformă democratică radicală; a revoluţiona. [Cf. germ. radikalisieren].
(Dicţionar de neologisme)

RADICALIZÁRE s.f. Acţiunea de a radicaliza şi rezultatul ei. [< radicaliza].
(Dicţionar de neologisme)

RADICALIZÁ vb. tr., refl. a face să devină, a deveni radical, intransigent; a revoluţiona. (< fr. radicaliser, germ. radikalisieren)
(Marele dicţionar de neologisme)

radicalizá vb., ind. prez. 1 sg. radicalizéz, 3 sg. şi pl. radicalizeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

radicalizáre s. f., g.-d. art. radicalizării; pl. radicalizări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

radicalizáre s. f., g.-d. art. radicalizării; pl. radicalizări
(Dicţionar ortografic al limbii române)