radicelă

RADICÉLĂ, radicele, s.f. Rădăcină secundară care se dezvoltă pe rădăcina principală. – Din fr. radicelle.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RADICÉL//A ~e f. bot. Rădăcină secun-dară care se dezvoltă din rădăcina principală. /<fr. radicelle
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RADICÉLĂ s.f. Ramificaţie secundară a rădăcinii principale a unei plante. [< fr. radicelle].
(Dicţionar de neologisme)

RADICELĂ s. f. ramificaţie secundară a rădăcinii principale. (< fr. radicelle)
(Marele dicţionar de neologisme)

radicélă s. f., g.-d. art. radicélei; pl. radicéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
RADICÉLĂ s. (BOT.) rădăcină laterală, rădăcină secundară.
(Dicţionar de sinonime)