radicivor

RADICIVÓR, -Ă, radicivori, -e, adj. Care mănâncă rădăcini. – Din fr. radicivore.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RADICIVÓR ~ă (~i, ~e) şi substantival (despre animale) Care se hrăneşte cu rădăcini. /<fr. radicivore
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RADICIVÓR, -Ă adj. Care mănâncă, se hrăneşte cu rădăcini. [< fr. radicivore, cf. lat. radix – rădăcină, vorare – a mânca].
(Dicţionar de neologisme)

RADICIVÓR, -Ă adj. care roade rădăcinile. (< fr. radicivore)
(Marele dicţionar de neologisme)

radicivór adj. m., pl. radicivóri; f. sg. radicivóră, pl. radicivóre
(Dicţionar ortografic al limbii române)