radiculă

RADÍCULĂ, radicule, s.f. Rădăcină a plantulei din sămânţă, care, după încolţirea seminţei, se transformă în rădăcină principală. – Din fr. radicule, lat. radicula.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RADÍCUL//Ă ~e f. bot. Parte a embrionului unei seminţe care, după germinaţie, se transformă în rădăcina plantei. /<fr. radicule, lat. radicula
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RADÍCULĂ s.f. Parte a embrionului care formează după germinaţie rădăcina plantulei. [< fr. radicule, lat. radicula].
(Dicţionar de neologisme)

RADÍCULĂ s. f. parte a embrionului care formează, după germinaţie, rădăcina plantulei. (< fr. radicule, lat. radicula)
(Marele dicţionar de neologisme)

radículă s. f., g.-d. art. radículei; pl. radícule
(Dicţionar ortografic al limbii române)