radiere dex - definiţie, sinonime, conjugare
RADIÁ1, radiez, vb. I. 1. Intranz. şi tranz. (La pers. 3) A emite, a împrăştia raze de lumină, de căldură, unde sonore sau fascicule de particule radial, în toate direcţiile. 2. Intranz. Fig. A avea o înfăţişare care reflectă fericire, bucurie etc.; a fi vesel, surâzător, bine dispus, jovial. [Pr.: -di-a] – Din lat. radiare, fr. radier.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RADIÁ2, radiez, vb. I. Tranz. (Jur.) A şterge dintr-un registru, a scoate din evidenţă, a face operaţia de radiere. [Pr.: di-a] – Din fr. radier.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RADIÉRE1, radieri, s.f. Faptul de a radia1; radiaţie. [Pr.: -di-e-] – V. radia1.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RADIÉRE2, radieri, s.f. (Jur.) Acţiunea de a radia2 şi rezultatul ei; ştergere dintr-un registru a inscripţiei privitoare la anumite acte sau drepturi. [Pr.: -di-e-] – V. radia2.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RADIÉR, radiere, s.n. 1. Tip de fundaţie alcătuit dintr-un planşeu de beton armat care se întinde de obicei sub întreaga construcţie pe care o susţine. 2. Căptuşeală de beton, de bolovani sau de pavele executată pe fundul albiei unei ape, între picioarele unui pod etc., pentru a împiedica eroziunea, spălarea pământului de către ape şi adâncirea albiei. 3. Boltă de beton sau de piatră aşezată la baza unui tunel. [Pr.: -di-er] – Din fr. radier.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RADIÉRĂ, radiere, s.f. Gumă de şters. [Pr.: -di-e-] – Din germ. Radier[gummi].
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A RADI//Á1 ~éz 1. tranz. (raze de lumină sau de căldură, unde sonore, elemente etc.) A împrăştia în toate direcţiile; a împrăştia radial; a emite, a iradia. 2. intranz. fig. (despre persoane sau despre faţa lor) A exprima încântare. ~ de bucurie. [Sil. -di-a] /<fr. radier
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A RADI//Á2 ~éz tranz. jur. (cuvinte, inscripţii etc.) A face să dispară (dintr-un registru, dintr-o listă), rozând cu o radieră sau tăind cu o linie. ~ dintr-o evidenţă. [Sil. -di-a] /<fr. radier
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RADIÉR ~e n. arhit. 1) Planşeu din beton armat care serveşte ca fundaţie pentru o construcţie. 2) Căptuşeală de beton sau de piatră executată pe fundul albiei unei ape pentru a evita eroziunea. [Sil. -di-er] /<fr. radier
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RADIÉR//Ă ~e f. Obiect mic, constând dintr-o placă mică de cauciuc, de diferite forme şi culori, folosit la ştergerea celor scrise pe hârtie; gumă. [Sil. -di-e-] /<germ. Radier
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RADIÁ vb. I. 1. intr., tr. A emite raze (de căldură, de lumină); a împrăştia (căldură sau lumină). ♦ intr. (Fig.) A fi foarte vesel, surâzător; a reflecta bucurie, fericire. 2. tr. A şterge (de pe o listă), a scoate din evidenţă. [Pron. -di-a, p.i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. radier, it., lat. radiare].
(Dicţionar de neologisme)

RADIÉRE s.f. Faptul, acţiunea de a radia şi rezultatul ei. [Pron. -di-e-. / < radia].
(Dicţionar de neologisme)

RADIÉR s.n. 1. Element de construcţie format de obicei dintr-un planşeu de beton armat, care se întinde în toate direcţiile sub întreaga construcţie pe care o susţine. 2. v. radieră (2) s.f. / < fr. radier].
(Dicţionar de neologisme)

RADIÉRĂ1 s.f. Gumă de şters. [Pron. -di-e-, pl. -re, var. radier (2) s.n. / < fr. radière, cf. germ. Radier(gummi)].
(Dicţionar de neologisme)

RADIÉRĂ2 s.f. Gravură în apă tare. [Cf. germ. Radierung].
(Dicţionar de neologisme)

RADIÁ1 vb. I. intr., tr. a emite, a împrăştia radial. II. intr. (fig.) a reflecta bucurie, fericire, a fi foarte vesel, surâzător. (< fr. radier, lat. radiare)
(Marele dicţionar de neologisme)

RADIÁ2 vb. tr. a şterge de pe o listă, a scoate din evidenţă. (< fr. radier)
(Marele dicţionar de neologisme)

radiér s. n. 1. Planşeu de beton armat, care se întinde în toate direcţiile sub întreaga construcţie pe care o susţine. 2. Căptuşeală de beton, bolovani sau pavele, executată pe fundul albiei unei ape, între picioarele unui pod etc. împotriva eroziunii. 3. Boltă de beton sau de piatră la baza unui tunel. ♢ Canal care reglementează debitul de apă necesar plutăritului la ieşirea dintr-un baraj. (< fr. radier)
(Marele dicţionar de neologisme)

RADIÉRĂ1 s. f. gumă de şters. (< germ. Radier /gummi/)
(Marele dicţionar de neologisme)

RADIÉRĂ2 s. f. gravură în apă tare. (după germ. Radierung)
(Marele dicţionar de neologisme)

radiá (a emite raze, a scoate din evidenţă) vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. radiéz, 3 sg. şi pl. radiáză, 1 pl. radiém (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. radiéze; ger. radiínd (sil. -di-ind)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

radiére (radiaţie, ştergere dintr-un registru) s. f., g.-d. art. radiérii; pl. radiéri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

radiér s. n. (sil. -di-er), pl. radiére
(Dicţionar ortografic al limbii române)

radiéră s. f. (sil. -di-e-), g.-d. art. radiérei; pl. radiére
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
RADIÁ vb. 1. v. degaja. 2. (reg.) a răza. (Un astru care ~.) 3. (livr.) a exulta. (A ~ de fericire.)
(Dicţionar de sinonime)

RADIÁ vb. a şterge. (A ~ dintr-o evidenţă.)
(Dicţionar de sinonime)

RADIÉRE s. 1. v. radiaţie. 2. v. degajare.
(Dicţionar de sinonime)

RADIÉRĂ s. v. gumă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ra rad radi radie radier

Cuvinte se termină cu literele: re ere iere diere adiere