RADIÁ1, radiez, vb. I. 1. Intranz. şi tranz. (La pers. 3) A emite, a împrăştia raze de lumină, de căldură, unde sonore sau fascicule de particule radial, în toate direcţiile. 2. Intranz. Fig. A avea o înfăţişare care reflectă fericire, bucurie etc.; a fi vesel, surâzător, bine dispus, jovial. [Pr.: -di-a] – Din lat. radiare, fr. radier.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RADIÁ2, radiez, vb. I. Tranz. (Jur.) A şterge dintr-un registru, a scoate din evidenţă, a face operaţia de radiere. [Pr.: di-a] – Din fr. radier.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RADIÉRE1, radieri, s.f. Faptul de a radia1; radiaţie. [Pr.: -di-e-] – V. radia1.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RADIÉRE2, radieri, s.f. (Jur.) Acţiunea de a radia2 şi rezultatul ei; ştergere dintr-un registru a inscripţiei privitoare la anumite acte sau drepturi. [Pr.: -di-e-] – V. radia2.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RADIÉR, radiere, s.n. 1. Tip de fundaţie alcătuit dintr-un planşeu de beton armat care se întinde de obicei sub întreaga construcţie pe care o susţine. 2. Căptuşeală de beton, de bolovani sau de pavele executată pe fundul albiei unei ape, între picioarele unui pod etc., pentru a împiedica eroziunea, spălarea pământului de către ape şi adâncirea albiei. 3. Boltă de beton sau de piatră aşezată la baza unui tunel. [Pr.: -di-er] – Din fr. radier.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RADIÉRĂ, radiere, s.f. Gumă de şters. [Pr.: -di-e-] – Din germ. Radier[gummi].
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A RADI//Á1 ~éz 1. tranz. (raze de lumină sau de căldură, unde sonore, elemente etc.) A împrăştia în toate direcţiile; a împrăştia radial; a emite, a iradia. 2. intranz. fig. (despre persoane sau despre faţa lor) A exprima încântare. ~ de bucurie. [Sil. -di-a] /<fr. radier
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A RADI//Á2 ~éz tranz. jur. (cuvinte, inscripţii etc.) A face să dispară (dintr-un registru, dintr-o listă), rozând cu o radieră sau tăind cu o linie. ~ dintr-o evidenţă. [Sil. -di-a] /<fr. radier
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RADIÉR ~e n. arhit. 1) Planşeu din beton armat care serveşte ca fundaţie pentru o construcţie. 2) Căptuşeală de beton sau de piatră executată pe fundul albiei unei ape pentru a evita eroziunea. [Sil. -di-er] /<fr. radier
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RADIÉR//Ă ~e f. Obiect mic, constând dintr-o placă mică de cauciuc, de diferite forme şi culori, folosit la ştergerea celor scrise pe hârtie; gumă. [Sil. -di-e-] /<germ. Radier
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RADIÁ vb. I. 1. intr., tr. A emite raze (de căldură, de lumină); a împrăştia (căldură sau lumină). ♦ intr. (Fig.) A fi foarte vesel, surâzător; a reflecta bucurie, fericire. 2. tr. A şterge (de pe o listă), a scoate din evidenţă. [Pron. -di-a, p.i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. radier, it., lat. radiare].
(Dicţionar de neologisme)
RADIÉRE s.f. Faptul, acţiunea de a radia şi rezultatul ei. [Pron. -di-e-. / < radia].
(Dicţionar de neologisme)
RADIÉR s.n. 1. Element de construcţie format de obicei dintr-un planşeu de beton armat, care se întinde în toate direcţiile sub întreaga construcţie pe care o susţine. 2. v. radieră (2) s.f. / < fr. radier].
(Dicţionar de neologisme)
RADIÉRĂ1 s.f. Gumă de şters. [Pron. -di-e-, pl. -re, var. radier (2) s.n. / < fr. radière, cf. germ. Radier(gummi)].
(Dicţionar de neologisme)
RADIÉRĂ2 s.f. Gravură în apă tare. [Cf. germ. Radierung].
(Dicţionar de neologisme)
RADIÁ1 vb. I. intr., tr. a emite, a împrăştia radial. II. intr. (fig.) a reflecta bucurie, fericire, a fi foarte vesel, surâzător. (< fr. radier, lat. radiare)
(Marele dicţionar de neologisme)
RADIÁ2 vb. tr. a şterge de pe o listă, a scoate din evidenţă. (< fr. radier)
(Marele dicţionar de neologisme)
radiér s. n. 1. Planşeu de beton armat, care se întinde în toate direcţiile sub întreaga construcţie pe care o susţine. 2. Căptuşeală de beton, bolovani sau pavele, executată pe fundul albiei unei ape, între picioarele unui pod etc. împotriva eroziunii. 3. Boltă de beton sau de piatră la baza unui tunel. ♢ Canal care reglementează debitul de apă necesar plutăritului la ieşirea dintr-un baraj. (< fr. radier)
(Marele dicţionar de neologisme)
RADIÉRĂ1 s. f. gumă de şters. (< germ. Radier /gummi/)
(Marele dicţionar de neologisme)
RADIÉRĂ2 s. f. gravură în apă tare. (după germ. Radierung)
(Marele dicţionar de neologisme)
radiá (a emite raze, a scoate din evidenţă) vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. radiéz, 3 sg. şi pl. radiáză, 1 pl. radiém (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. radiéze; ger. radiínd (sil. -di-ind)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
radiére (radiaţie, ştergere dintr-un registru) s. f., g.-d. art. radiérii; pl. radiéri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
radiér s. n. (sil. -di-er), pl. radiére
(Dicţionar ortografic al limbii române)
radiéră s. f. (sil. -di-e-), g.-d. art. radiérei; pl. radiére
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RADIÁ vb. 1. v. degaja. 2. (reg.) a răza. (Un astru care ~.) 3. (livr.) a exulta. (A ~ de fericire.)
(Dicţionar de sinonime)
RADIÁ vb. a şterge. (A ~ dintr-o evidenţă.)
(Dicţionar de sinonime)
RADIÉRE s. 1. v. radiaţie. 2. v. degajare.
(Dicţionar de sinonime)
RADIÉRĂ s. v. gumă.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RADIÁ2, radiez, vb. I. Tranz. (Jur.) A şterge dintr-un registru, a scoate din evidenţă, a face operaţia de radiere. [Pr.: di-a] – Din fr. radier.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RADIÉRE2, radieri, s.f. (Jur.) Acţiunea de a radia2 şi rezultatul ei; ştergere dintr-un registru a inscripţiei privitoare la anumite acte sau drepturi. [Pr.: -di-e-] – V. radia2.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RADIÉR, radiere, s.n. 1. Tip de fundaţie alcătuit dintr-un planşeu de beton armat care se întinde de obicei sub întreaga construcţie pe care o susţine. 2. Căptuşeală de beton, de bolovani sau de pavele executată pe fundul albiei unei ape, între picioarele unui pod etc., pentru a împiedica eroziunea, spălarea pământului de către ape şi adâncirea albiei. 3. Boltă de beton sau de piatră aşezată la baza unui tunel. [Pr.: -di-er] – Din fr. radier.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RADIÉRĂ, radiere, s.f. Gumă de şters. [Pr.: -di-e-] – Din germ. Radier[gummi].
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A RADI//Á1 ~éz 1. tranz. (raze de lumină sau de căldură, unde sonore, elemente etc.) A împrăştia în toate direcţiile; a împrăştia radial; a emite, a iradia. 2. intranz. fig. (despre persoane sau despre faţa lor) A exprima încântare. ~ de bucurie. [Sil. -di-a] /<fr. radier
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A RADI//Á2 ~éz tranz. jur. (cuvinte, inscripţii etc.) A face să dispară (dintr-un registru, dintr-o listă), rozând cu o radieră sau tăind cu o linie. ~ dintr-o evidenţă. [Sil. -di-a] /<fr. radier
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RADIÉR ~e n. arhit. 1) Planşeu din beton armat care serveşte ca fundaţie pentru o construcţie. 2) Căptuşeală de beton sau de piatră executată pe fundul albiei unei ape pentru a evita eroziunea. [Sil. -di-er] /<fr. radier
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RADIÉR//Ă ~e f. Obiect mic, constând dintr-o placă mică de cauciuc, de diferite forme şi culori, folosit la ştergerea celor scrise pe hârtie; gumă. [Sil. -di-e-] /<germ. Radier
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RADIÁ vb. I. 1. intr., tr. A emite raze (de căldură, de lumină); a împrăştia (căldură sau lumină). ♦ intr. (Fig.) A fi foarte vesel, surâzător; a reflecta bucurie, fericire. 2. tr. A şterge (de pe o listă), a scoate din evidenţă. [Pron. -di-a, p.i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. radier, it., lat. radiare].
(Dicţionar de neologisme)
RADIÉRE s.f. Faptul, acţiunea de a radia şi rezultatul ei. [Pron. -di-e-. / < radia].
(Dicţionar de neologisme)
RADIÉR s.n. 1. Element de construcţie format de obicei dintr-un planşeu de beton armat, care se întinde în toate direcţiile sub întreaga construcţie pe care o susţine. 2. v. radieră (2) s.f. / < fr. radier].
(Dicţionar de neologisme)
RADIÉRĂ1 s.f. Gumă de şters. [Pron. -di-e-, pl. -re, var. radier (2) s.n. / < fr. radière, cf. germ. Radier(gummi)].
(Dicţionar de neologisme)
RADIÉRĂ2 s.f. Gravură în apă tare. [Cf. germ. Radierung].
(Dicţionar de neologisme)
RADIÁ1 vb. I. intr., tr. a emite, a împrăştia radial. II. intr. (fig.) a reflecta bucurie, fericire, a fi foarte vesel, surâzător. (< fr. radier, lat. radiare)
(Marele dicţionar de neologisme)
RADIÁ2 vb. tr. a şterge de pe o listă, a scoate din evidenţă. (< fr. radier)
(Marele dicţionar de neologisme)
radiér s. n. 1. Planşeu de beton armat, care se întinde în toate direcţiile sub întreaga construcţie pe care o susţine. 2. Căptuşeală de beton, bolovani sau pavele, executată pe fundul albiei unei ape, între picioarele unui pod etc. împotriva eroziunii. 3. Boltă de beton sau de piatră la baza unui tunel. ♢ Canal care reglementează debitul de apă necesar plutăritului la ieşirea dintr-un baraj. (< fr. radier)
(Marele dicţionar de neologisme)
RADIÉRĂ1 s. f. gumă de şters. (< germ. Radier /gummi/)
(Marele dicţionar de neologisme)
RADIÉRĂ2 s. f. gravură în apă tare. (după germ. Radierung)
(Marele dicţionar de neologisme)
radiá (a emite raze, a scoate din evidenţă) vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. radiéz, 3 sg. şi pl. radiáză, 1 pl. radiém (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. radiéze; ger. radiínd (sil. -di-ind)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
radiére (radiaţie, ştergere dintr-un registru) s. f., g.-d. art. radiérii; pl. radiéri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
radiér s. n. (sil. -di-er), pl. radiére
(Dicţionar ortografic al limbii române)
radiéră s. f. (sil. -di-e-), g.-d. art. radiérei; pl. radiére
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RADIÁ vb. 1. v. degaja. 2. (reg.) a răza. (Un astru care ~.) 3. (livr.) a exulta. (A ~ de fericire.)
(Dicţionar de sinonime)
RADIÁ vb. a şterge. (A ~ dintr-o evidenţă.)
(Dicţionar de sinonime)
RADIÉRE s. 1. v. radiaţie. 2. v. degajare.
(Dicţionar de sinonime)
RADIÉRĂ s. v. gumă.
(Dicţionar de sinonime)