radioastronomie
RADIOASTRONOMÍE s.f. Studiul fenomenelor din univers cu ajutorul undelor radioelectrice emise de corpurile din spaţiul cosmic şi al undelor radioelectrice emise de pe Pământ şi reflectate de aceste corpuri. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radio-astronomie, germ. Radioastronomie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RADIOASTRONOMÍE f. Ramură a as-tronomiei care se ocupă cu studierea corpu-rilor cereşti cu ajutorul undelor radio emise de acestea. [Sil. -di-o-] /<fr. radio-astro-nomie, germ. Radioastronomie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RADIOASTRONOMÍE s.f. Ramură a astronomiei care studiază emisiunile electromagnetice din cosmos, folosind undele de radio la cercetarea astrelor. [Gen. -iei. / cf. fr. radioastronomie, germ. Radioastronomie].
(Dicţionar de neologisme)
RADIOASTRONOMÍE s. f. ramură a astronomiei care studiază obiectele cereşti ce emit sau reflectă radiounde. (< fr. radioastronomie)
(Marele dicţionar de neologisme)
radioastronomíe s. f. (sil. -di-o-) astronomie
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RADIOASTRONOMÍE f. Ramură a as-tronomiei care se ocupă cu studierea corpu-rilor cereşti cu ajutorul undelor radio emise de acestea. [Sil. -di-o-] /<fr. radio-astro-nomie, germ. Radioastronomie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
RADIOASTRONOMÍE s. f. ramură a astronomiei care studiază obiectele cereşti ce emit sau reflectă radiounde. (< fr. radioastronomie)
(Marele dicţionar de neologisme)
radioastronomíe s. f. (sil. -di-o-) astronomie
(Dicţionar ortografic al limbii române)