radiocinematografie

RADIOCINEMATOGRAFÍE s.f. Metodă de diagnostic radiologic, care constă în înregistrarea pe film cinematografic a imaginii radiografice a unui organ în funcţiune. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiocinématographie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RADIOCINEMATOGRAFÍE s.f. Metodă de diagnostic constând în înregistrarea pe film cinematografic a imaginii radiografice a unui organ în funcţiune. [Gen. -iei. / cf. fr. radiocinématographie].
(Dicţionar de neologisme)

RADIOCINEMATOGRAFÍE s. f. metodă de diagnostic în înregistrarea pe film cinematografic a imaginii radiografice a unui organ intern în activitate. (< fr. radiocinématographie)
(Marele dicţionar de neologisme)

radiocinematografíe s. f. (sil. -di-o-, -gra-), art. radiocinematografía, g.-d. radiocinematografíi, art. radiocinematografíei
(Dicţionar ortografic al limbii române)