radiocomunicație

RADIOCOMUNICÁŢIE, radiocomunicaţii, s.f. Transmitere şi recepţie la distanţă a unor sunete, semnale şi imagini cu ajutorul undelor radio². [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiocommunication.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RADIOCOMUNICÁŢI//E ~i f. Comuni- caţie prin unde radio. [Sil. -di-o-] /<fr. radiocommunication
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RADIOCOMUNICÁŢIE s.f. Transmiterea şi recepţia la distanţă a unor sunete, semne sau imagini cu ajutorul undelor electromagnetice. [Gen. -iei. / cf. fr. radiocommunication].
(Dicţionar de neologisme)

RADIOCOMUNICÁŢIE s. f. transmiterea şi recepţia unor sunete, semnale sau imagini cu unde electromagnetice. (< fr. radiocommunication)
(Marele dicţionar de neologisme)

radiocomunicáţie s. f. (sil. -di-o-); pl. radiocomunicáţii
(Dicţionar ortografic al limbii române)