RADIOELECTRÓNICĂ f. Grup de dome-nii ale ştiinţei şi tehnicii, legate de transmite-rea informaţiei prin intermediul oscilaţiilor şi undelor electromagnetice. [Sil. -di-o-] /<fr. radioelectronique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RADIOELECTRÓNI//C ~că (~ci, -ce) Care ţine de radioelectronică; propriu radio-electronicii. [Sil. -di-o-] /<fr. radioelectro-nique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RADIOELECTRÓNIC, -Ă adj. (despre aparatura electronică) utilizat în emiterea şi recepţia undelor radioelectrice. (< fr. radioélectronique)
(Marele dicţionar de neologisme)
radioelectrónic adj. m., pl. radioelectrónici; f. sg. radioelectrónică, pl. radioelectrónice
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RADIOELECTRÓNI//C ~că (~ci, -ce) Care ţine de radioelectronică; propriu radio-electronicii. [Sil. -di-o-] /<fr. radioelectro-nique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Marele dicţionar de neologisme)
radioelectrónic adj. m., pl. radioelectrónici; f. sg. radioelectrónică, pl. radioelectrónice
(Dicţionar ortografic al limbii române)