radioemițător

RADIOEMIŢĂTÓR, radioemiţătoare, s.n. Instalaţie cu ajutorul căreia se produc unde electromagnetice folosite la radiocomunicaţii; emiţător radio¹. [Pr.: -di-o-] – Radio¹- + emiţător (după fr. radio-émetteur).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RADIOEMIŢĂT//ÓR ~oáre n. Aparat pentru asigurarea radiocomunicaţiilor; emiţă-tor de radio. [Sil. -di-o-] /radio + emiţător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RADIOEMIŢĂTÓR s.n. Instalaţie cu care se produc unde electromagnetice folosite la radiocomunicaţii. [< radio- + emiţător].
(Dicţionar de neologisme)

RADIOEMIŢĂTÓR s. n. instalaţie cu care se emit şi se transmit în spaţiu unde electromagnetice; emiţător radio. (după fr. radioémetteur)
(Marele dicţionar de neologisme)

radioemiţătór s. n. (sil. -di-o-), pl. radioemiţătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
RADIOEMIŢĂTÓR s. emiţător radio.
(Dicţionar de sinonime)