radioficare dex - definiţie, sinonime, conjugare
RADIOFICÁ vb. I. Tranz. (Folosit numai la timpurile compuse sau trecute). A instala în oraşe şi în sate posturi de radioficaţie, a efectua o radioficare. [Pr.: -di-o-] – Din radioficare şi radioficat (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RADIOFICÁRE, radioficări, s.f. Instalare în oraşe şi în sate a posturilor de radioficaţie; generalizare a transmisiunii programelor de radiodifuziune sonoră prin radiodistribuţie. [Pr.: -di-o-] – V. radiofica.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A RADIOFICÁ tranz. (localităţi, edificii, locuinţe etc.) A înzestra cu instalaţii de difuzare a programelor de radio. [Sil. -di-o-] /v. radioficaţie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RADIOFIC//ÁRE ~ări f. Înzestrare a oraşelor şi satelor cu posturi de radioficaţie. /v. a radiofica
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RADIOFICÁ vb. I. tr. A înzestra oraşele şi satele cu posturi de radioficaţie. [< radioficaţie].
(Dicţionar de neologisme)

RADIOFICÁRE s.f. Acţiunea de a radiofica şi rezultatul ei; instalare a unei reţele de posturi de radioficaţie în oraşe sau la sate. [< radiofica, cf. rus. radiofikaţiia].
(Dicţionar de neologisme)

RADIOFICÁ vb. tr. a instala aparatura de radioficare. (< radioficaţie)
(Marele dicţionar de neologisme)

RADIOFICÁRE s. f. acţiunea de a radiofica; instalare a unei reţele de posturi de radioficaţie în oraşe, sate etc. (< radiofica)
(Marele dicţionar de neologisme)

radioficá vb. (sil. -di-o-) (numai la timpuri compuse sau simple trecute)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

radioficáre s. f. (sil. -di-o-), g.-d. art. radioficării; pl. radioficări
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ra rad radi radio radiof

Cuvinte se termină cu literele: re are care icare ficare