radiogoniometrie

RADIOGONIOMETRÍE s.f. Metodă de determinare a direcţiei din care se emit unde radio, bazată pe utilizarea proprietăţilor antenelor receptorului. [Pr.: -di-o-go-ni-o-] – Din fr. radiogoniométrie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RADIOGONIOMETRÍE f. Metodă de stabilire a direcţiei unui emiţător cu ajutorul radiogoniometrului. [Sil. -di-o-go-ni-o-] /<fr. radiogoniométrie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RADIOGONIOMETRÍE s.f. Metodă de determinare a unui radioemiţător cu ajutorul undelor electromagnetice. [Gen. -iei. / cf. fr. radiogoniométrie].
(Dicţionar de neologisme)

RADIOGONIOMETRÍE s. f. metodă de determinare a direcţiei unui radioemiţător cu ajutorul undelor electromagnetice. (< fr. radiogoniométrie)
(Marele dicţionar de neologisme)

radiogoniometríe s. f. (sil. -di-o-); pl. radiogoniometríi
(Dicţionar ortografic al limbii române)