radiometalografie
RADIOMETALOGRAFÍE s.f. Ramură a metalografiei care studiază structura fină a metalelor, folosind razele X şi radiaţiile γ. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiométallographie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RADIOMETALOGRAFÍE f. Ramură a metalografiei care studiază structura metale-lor cu ajutorul razelor X. [Sil. -di-o-] /<fr. radiométallographie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RADIOMETALOGRAFÍE s.f. Ramură a metalografiei care studiază structura metalelor cu ajutorul radiaţiilor X. [Gen. -iei. / < fr. radiométallographie].
(Dicţionar de neologisme)
RADIOMETALOGRAFÍE s. f. ramură a metalografiei care studiază structura metalelor şi aliajelor cu ajutorul radiaţiilor X. (< fr. radiométallographie)
(Marele dicţionar de neologisme)
radiometalografíe s. f. (sil. -di-o-); radiometalografíi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RADIOMETALOGRAFÍE f. Ramură a metalografiei care studiază structura metale-lor cu ajutorul razelor X. [Sil. -di-o-] /<fr. radiométallographie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
RADIOMETALOGRAFÍE s. f. ramură a metalografiei care studiază structura metalelor şi aliajelor cu ajutorul radiaţiilor X. (< fr. radiométallographie)
(Marele dicţionar de neologisme)
radiometalografíe s. f. (sil. -di-o-); radiometalografíi
(Dicţionar ortografic al limbii române)