radiotelefon dex - definiţie, sinonime, conjugare

radiotelefon

RADIOTELEFÓN, radiotelefoane, s.n. Aparat portabil de emisiune-recepţie, folosit pentru radiocomunicaţii bilaterale pe distanţe relativ mici. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiotéléphone.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RADIOTELEF//ÓN ~oáne n. Aparat tele-fonic portativ, utilizat pentru radiocomu-nicaţii bilaterale la distanţe relativ mici. [Sil. -di-o-] /<fr. radiotéléphone
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RADIOTELEFÓN s.n. Aparat portabil folosit pentru efectuarea de radiocomunicaţii pe distanţe relativ scurte. [Cf. fr. radiotéléphone].
(Dicţionar de neologisme)

RADIOTELEFÓN s. n. aparat portabil pentru efectuarea de radiocomunicaţii pe distanţe relativ scurte. (< fr. radiotéléphonique)
(Marele dicţionar de neologisme)

radiotelefón s. n. (sil. -di-o-), pl. radiotelefoáne
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ra rad radi radio radiot

Cuvinte se termină cu literele: on fon efon lefon elefon