radiotelefonie dex - definiţie, sinonime, conjugare

radiotelefonie

RADIOTELEFONÍE s.f. Sistem de comunicaţie telefonică radioelectrică, în ambele sensuri, cu ajutorul a două posturi de radioemisiune şi a două posturi de radiorecepţie. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiotéléphonie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RADIOTELEFÓNIE f. Sistem de comuni-caţie bilaterală prin radiotelefon. [Sil. -di-o-] /<fr. radiotéléphonie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RADIOTELEFONÍE s.f. Comunicaţie radiotelefonică în ambele sensuri între două posturi, echipate fiecare cu aparate de emisiune şi de recepţie. [Gen. -iei. / cf. fr. radiotéléphonie].
(Dicţionar de neologisme)

RADIOTELEFONÍE s. f. sistem de comunicaţie radiotelefonică în ambele sensuri între două posturi, echipate fiecare cu aparate de emisiune şi de recepţie. (< fr. radiotéléphonie)
(Marele dicţionar de neologisme)

radiotelefoníe s. f. (sil. -di-o-) → telefonie
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ra rad radi radio radiot

Cuvinte se termină cu literele: ie nie onie fonie efonie