radiotelegrafiat

RADIOTELEGRAFIÁ, radiotelegrafiez, vb. I. Tranz. A transmite o comunicare prin radiotelegrafie. [Pr.: -di-o-te-le-gra-fi-a] – Din fr. radiotélégraphier.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RADIOTELEGRAFIÁT, -Ă, radiotelegrafiaţi, -te, adj. Transmis prin radiotelegrafie. [Pr.: -di-o-te-le-gra-fi-at] – V. radiotelegrafia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A RADIOTELEGRAFI//Á ~éz tranz. (mesaje) A telegrafia prin intermediul undelor radio. [Sil. -di-o-] /<fr. radiotélégraphier
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RADIOTELEGRAFIÁ vb. I. tr. A transmite (o ştire, o veste etc.) prin radiotelegrafie. [Pron. -fi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. radiotélegraphier].
(Dicţionar de neologisme)

RADIOTELEGRAFÍÁ vb. tr. a transmite prin radiotelegrafie. (< fr. radiotélégraphier)
(Marele dicţionar de neologisme)

radiotelegrafiá vb. (sil. -di-o-) telegrafia
(Dicţionar ortografic al limbii române)