radiotelegrafic
RADIOTELEGRÁFIC, -Ă, radiotelegrafici, -ce, adj. Care aparţine radiotelegrafiei, privitor la radiotelegrafie. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiotélégraphique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RADIOTELEGRÁFI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de radiotelegrafie; propriu radiotelegrafiei. [Sil. -di-o-] /<fr. radiotélégraphique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RADIOTELEGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la radiotelegrafie. [Cf. fr. radiotélégraphique].
(Dicţionar de neologisme)
radiotelegráfic adj. (sil. -di-o-) → telegrafic
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RADIOTELEGRÁFI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de radiotelegrafie; propriu radiotelegrafiei. [Sil. -di-o-] /<fr. radiotélégraphique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
radiotelegráfic adj. (sil. -di-o-) → telegrafic
(Dicţionar ortografic al limbii române)