radiotelemecanică

RADIOTELEMECÁNICĂ s.f. Ramură a telemecanicii care foloseşte undele radio pentru emiterea şi recepţionarea comenzilor. [Pr.: -di-o-] – Radio¹- + telemecanică.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RADIOTELEMECÁNICĂ f. Metodă de dirijare a proceselor tehnice de la distanţă prin intermediul undelor radio. [Sil. -di-o-] /radio- + telemecanică
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RADIOTELEMECÁNICĂ s.f. Dirijarea mecanismelor mobile la distanţă cu ajutorul undelor radiofonice. [Gen. -cii. / cf. fr. radiotélémécanique].
(Dicţionar de neologisme)

RADIOTELEMECÁNICĂ s. f. dirijare a mecanismelor mobile la distanţă cu ajutorul undelor radiofonice. (< fr. radiotélémécanique)
(Marele dicţionar de neologisme)

radiotelemecánică s. f. (sil. -di-o-), g.-d. art. radiotelemecánicii
(Dicţionar ortografic al limbii române)