raft

RAFT¹, rafturi, s.n. Poliţă fixată într-un dulap, la o etajeră, de-a lungul pereţilor unei camere etc. – Din tc. raf, bg. raft.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RAFT², rafturi, s.n. (Înv.; mai ales la pl.) Harnaşament de lux. – Din tc. raht.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RAFT ~uri n. Poliţă într-un dulap sau de-a lungul unui perete. /<ucr. raf(t)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

raft (ráfturi), s.n. – Harnaşament, hamuri. Tc. raft ‹ per. raht (Şeineanu, II, 299), cf. ngr. ῥάχτια, sb. raht. – Der. rahtivan (var. rară raftivan), s.m. (slujbaş care se îngrijea de rafturile cailor de la curte), din tc. rahtevan; înrăfturat, adj. (înşeuat).
(Dicţionarul etimologic român)

raft (ráfturi), s.n. – Poliţă, etajeră. – Var. înv. raf. Mr. arafă. Tc. raf(t) (Tiktin), cf. ngr. ρόφι, alb., bg. raft.
(Dicţionarul etimologic român)

raft (poliţă, harnaşament) s. n., pl. ráfturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
RAFT s. poliţă, (reg.) corlată. (~ la o etajeră.)
(Dicţionar de sinonime)