rai dex - definiţie, sinonime, conjugare
RAI1 s.n. Loc plin de încântare şi de fericire unde, potrivit credinţelor religioase, ar ajunge după moarte sufletele celor care respectă preceptele religiei; paradis, eden, cer2 (3). ♦ Fig. Loc din natură deosebit de frumos. ♦ Fig. Loc în care cineva se simte deplin fericit. – Din sl. raj.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RAI2, raiuri, s.n. (Nav.) Roată de lemn sau de metal, cu caneluri la margine, prin care poate fi rulată o parâmă de cânepă sau de oţel. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RẤIE s.f. 1. (Pop.) Boală de piele la oameni şi la animale, cauzată de un parazit şi caracterizată prin apariţia unor bubuliţe (localizate mai ales între degete) care produc mâncărime; scabie. ♢ Expr. Se ţine ca râia de om, se zice despre cineva de care nu mai poţi să scapi. 2. Fig. Epitet depreciativ pentru oameni şi animale rele, care provoacă multe necazuri; pacoste, năpastă. 3. (În sintagma) Râia neagră a cartofului = boală a cartofului provocată de o ciupercă şi manifestată prin apariţia unor excrescenţe moi, negre-brune, pe părţile subterane ale plantei. [Pr.: râ-ie] – Lat. aranea.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RĂU, REA, răi, rele, adj., s.n., adv. I. Adj. Care are însuşiri negative; lipsit de calităţi pozitive. 1. (Adesea substantivat) Care face, în mod obişnuit, neplăceri altora. ♢ Expr. Poamă rea sau soi rău = persoană cu deprinderi urâte. Rău de mama focului = plin de răutate, foarte înrăit. ♢ Compuse: rea-voinţă s.f. = purtare sau atitudine neprietenoasă, ostilă faţă de cineva sau de ceva; lipsă de bunăvoinţă; rea-credinţă (scris şi reacredinţă) s.f. = atitudine incorectă, necinstită; perfidie. (Loc. adj. şi adv.) De rea-credinţă = incorect, necinstit, rău intenţionat. ♦ Care exprimă, care denotă răutate; care este contrar binelui. 2. Care nu-şi îndeplineşte îndatoririle morale şi sociale legate de o anumită circumstanţă, care nu e potrivit unui anumit lucru, unei anumite situaţii; necorespunzător, nepotrivit. ♦ (Despre copii) Neascultător, răsfăţat, răzgâiat. 3. Neconform cu regulile moralei; în dezacord cu opinia publică. ♦ (Despre vorbe) Care supără, care jigneşte; p. ext. urât. 4. (Despre viaţă, trai etc.) Neliniştit, apăsător, chinuit. ♢ Expr. A duce casă rea (cu cineva) = a nu se înţelege, a trăi prost (cu cineva). A-şi face sânge rău (sau inimă, voie rea) = a se necăji, a fi mâhnit. 5. (Despre veşti) Care anunţă un necaz, o supărare; neplăcut. II. Adj. Care nu are calităţile proprii destinaţiei, menirii, rolului său. 1. Care nu este apt (pentru ceva), care nu e corespunzător unui anumit scop, unei anumite întrebuinţări; care prezintă unele defecte, unele imperfecţiuni. ♦ (Fiz.; despre corpuri) Rău conducător de căldură (sau de electricitate) = prin care căldura (sau electricitatea) nu se transmite cu uşurinţă sau deloc. 2. (Despre organele corpului) Care nu funcţionează normal; bolnav; (despre funcţii fiziologice) care nu se desfăşoară normal. 3. (Despre îmbrăcăminte şi încălţăminte) Uzat, rupt, stricat. 4. (Despre băuturi) Neplăcut la gust, prost pregătit. 5. (Despre bani) Care nu are curs, ieşit din circulaţie; fals. III. Adj. (Despre meseriaşi, artişti etc.) Neîndemânatic, incapabil, nepriceput. IV. Adj. 1. Nesatisfăcător; dăunător. ♢ Expr. A lua (cuiva ceva) în nume de rău = a atribui cuiva o intenţie răuvoitoare, a interpreta eronat o observaţie, un sfat. 2. (Despre vreme) Urât; nefavorabil. 3. (În superstiţii) Prevestitor de rele; nefast, nenorocos. V. Adv. 1. Aşa cum nu trebuie; nepotrivit, greşit, cu defecte. ♦ Neconform cu realitatea; inexact, neprecis, incorect. 2. Neplăcut, supărător, nesatisfăcător. ♢ Expr. A-i fi (sau a-i merge) cuiva rău = a avea o viaţă grea, a trece prin momente grele; a nu-i prii. A sta rău = a nu avea cele necesare, a fi lipsit de confort, a fi sărac. A-i şedea rău (ceva) = a nu i se potrivi o haină, o atitudine etc.; a fi caraghios, ridicol. A-i fi (cuiva) rău sau a se simţi rău = a fi sau a se simţi bolnav. A i se face (sau a-i veni cuiva) rău = a simţi deodată ameţeală, dureri, senzaţie de greaţă etc.; a leşina. A-i face (cuiva) rău = a-i cauza (cuiva) neplăceri. A-i părea (cuiva) rău (de sau după ceva ori după cineva) = a regreta (ceva sau pe cineva). 3. Incomod, neconfortabil. 4. Neplăcut, dezagreabil. 5. Neconform cu părerile, cu gusturile cuiva. 6. Puternic, tare; foarte. VI. S.n. 1. Ceea ce aduce nemulţumire; neplăcere; pricină de nefericire; neajuns. ♢ Loc. adv. Cu părere de rău = cu regret. A rău = a nenorocire. ♢ Loc. prep. De răul (cuiva) = din cauza (răutăţii) cuiva. ♢ Expr. A vrea, a dori (cuiva) răul = a dori să i se întâmple cuiva lucruri neplăcute. Uita-te-ar relele!, formulă glumeaţă prin care se urează cuiva noroc şi fericire. ♦ Boală, suferinţă. ♢ Rău de mare = stare de indispoziţie generală care se manifestă la unii călători pe mare. Rău de munte (sau de altitudine) = stare de indispoziţie generală cauzată de rarefierea aerului de pe înălţimi. 2. Ceea ce nu e recomandabil din punct de vedere moral. ♢ Expr. A vorbi de rău (pe cineva) = a ponegri (pe cineva). ♦ (La pl.) Pozne, nebunii copilăreşti. – Lat. reus „acuzat”, „vinovat”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RAI n. 1) rel. Loc al fericirii veşnice, unde se credeajung după moarte sufletele celor cucernici; paradis; eden. 2) f. Loc care încântă şi desfată; paradis; eden. 3) Stare de fericire absolută; paradis; eden. /<sl. raj
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RÂIE f. pop. 1) Boală contagioasă a pielii (la om şi la unele animale) cauzată de un parazit, care se manifestă prin apariţia unor bubuliţe şi prin mâncărime puternică; scabie. ♢ A se ţine ca râia (de om) se spune despre cineva, de care nu poţi scăpa uşor. 2) Situaţie complicată şi neplăcută; belea. 3) depr. Fiinţă care pricinuieşte cuiva neplăceri; pacoste. [G.-D. râiei] /<lat. aranea
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RĂU1 adv. (în opoziţie cu bine) 1) Contrar regulilor morale; aşa cum nu se cuvine; aiurea. ♢ A se pune ~ cu cineva a intra în conflict cu cineva. A sta ~ a o duce greu. A-i merge (cuiva) ~ a nu avea noroc; a avea o viaţă grea. (E) ~ cu ~, dar mai ~ (e) fără ~ nu este tocmai bine aşa cum este, dar poate fi şi mai grav, dacă vei pierde şi ceea ce ai. A-i fi (cuiva) ~ (sau a se simţi ~) a) a duce o viaţă grea; b) a se simţi bolnav. A-i şedea (sau a-i sta) ~ a nu i se potrivi; a nu-i sta bine. A i se face (sau a-i veni cuiva) ~ a simţi (pe neaşteptate) o senzaţie de indispoziţie fizică. A se avea ~ cu cineva a fi în ceartă cu cineva. A se uita ~ la cineva a privi pe cineva cu duşmănie. A-i părea (cuiva) ~ a regreta. 2) Foarte tare. A bate ~ pe cineva. ♢ Cum e mai ~ mai prost nici nu se poate. /<lat. reus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RĂU2 rea (răi, réle) 1) (în opoziţie cu bun) Care are însuşiri negative; lipsit de calităţi bune. Purtare rea. ♢ Viaţă rea (sau trai ~) viaţă plină de greutăţi; trai zbuciumat. Vorbe rele bârfeli; calomnii. Veste rea veste care întristează. ~ conducător de căldură (sau de electricitate) care nu transmite căldură (sau electricitate). A duce casă rea cu cineva a se certa tot timpul; a trăi în duşmănie. A-şi face sânge ~ (sau inimă rea) a se mâhni; a se întrista. 2) Care este câinos la suflet; plin de răutate; avan. Om ~. ♢ Poamă rea (sau soi ~) persoană cu apucături, deprinderi urâte. ~ de mama focului foarte rău. ~ la inimă lipsit de omenie; hain. 3) (despre acţiuni, fapte ale oamenilor) Care contravine regulilor moralei. Purtare rea. Deprinderi rele. 4) (în superstiţii) Care aduce sau prevesteşte nenorociri. Semn ~. Vis ~. /<lat. reus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RĂU3 réle n. 1) Calitate care întruchipează tot ce este negativ. ~l aduce daune. ♢ De ~l cuiva din cauza cuiva. Cu părere de ~ cu regret. A vrea (sau a voi, a dori) (cuiva) ~l a dori (cuiva) să aibă parte de lucruri neplăcute. De bine, de ~ deşi nu este aşa cum trebuie, dar te poţi împăca şi cu ceea ce este. A meni ~ a prezice cuiva o nenorocire; a cobi. Uita-te-ar relele! urare glumeaţă de bine la adresa cuiva. ~ de mare stare de boală care apare la unii călători pe mare. ~ de munte stare de indispoziţie generală care apare în timpul urcării la mari înălţimi. 2) Principiu care vine în contradicţie cu morala; faptă nesocotită. ♢ A vorbi de ~ pe cineva a bârfi pe cineva. /<lat. reus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

rái (ráiuri), s.n. – 1. Paradis. – 2. Colac ce se dă de pomană la înmormîntări. – Megl. rai. Sl. (bg., sb., ceh., pol., rus.) raj (Miklosich, Slaw. Elem., 42).
(Dicţionarul etimologic român)

a cădea pe date / pe rele expr. (intl.) 1. a pierde la rişcă. 2. (prin ext.) a eşua, a nu reuşi. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

ceasul rău, pisica neagră expr. ghinion. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

mása-ráiului (bot.) s. f., g.-d. art. mései-ráiului
(Dicţionar ortografic al limbii române)

uşa-ráiului (bot.) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

rai (paradis) s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

rai (nav.) s. n., pl. ráiuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

râia-broáştei (bot.) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

râia-múnţilor (bot.) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

râie s. f., art. râia, g.-d. art. râiei
(Dicţionar ortografic al limbii române)

rău adj. m., pl. răi; f. sg. rea, pl. réle
(Dicţionar ortografic al limbii române)

rău s. n., pl. réle
(Dicţionar ortografic al limbii române)

piáză rea s. f. + adj. (sil. pia-), art. piáza rea; pl. piéze réle
(Dicţionar ortografic al limbii române)

răí, răiésc, vb. IV (înv. şi reg.) 1. a se înrăi. 2. a slăbi, a tânji.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
IARBA-RÁIULUI s. v. vetrice.
(Dicţionar de sinonime)

FLOAREA-RÁIULUI s. v. priboi.
(Dicţionar de sinonime)

PASĂREA-RÁIULUI s. v. pasărea-paradisului.
(Dicţionar de sinonime)

MASA-RÁIULUI s. v. dragoste.
(Dicţionar de sinonime)

RAI s. (BIS.) cer, paradis, (livr.) eden. (Odihneşte în ~.)
(Dicţionar de sinonime)

RAI s. v. panahidă, parastas, pătul, pomană, răsadniţă.
(Dicţionar de sinonime)

CHEIŢA-RÁIULUI s. v. scânteioară.
(Dicţionar de sinonime)

RÂIE-BROŞTEÁSCĂ s. v. mătasea-broaştei.
(Dicţionar de sinonime)

RÂIE-DE-ÁPĂ s. v. mătasea-broaştei.
(Dicţionar de sinonime)

RÂIA-BROÁŞTEI s. v. mătasea-broaştei.
(Dicţionar de sinonime)

RÂIE s. (MED.) scabie, (reg.) rapăn.
(Dicţionar de sinonime)

BOALĂ-REÁ s. v. epilepsie, febră tifoidă, tifos.
(Dicţionar de sinonime)

BUBĂ REÁ s. v. antrax, cărbune, dalac, pustulă malignă.
(Dicţionar de sinonime)

RĂUL-COPÍILOR s. v. epilepsie.
(Dicţionar de sinonime)

BĂŞICĂ REÁ s. v. antrax, cărbune, dalac, pustulă malignă.
(Dicţionar de sinonime)

PECINGINE REÁ s. v. pelagră.
(Dicţionar de sinonime)

RĂU adj. v. bolnav, costeliv, cumplit, cutremurător, fals, falsificat, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoşător, îngrozitor, înspăimântător, jigărit, macabru, monstruos, nesănătos, oribil, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, răpciugos, sfrijit, sângeros, slab, slăbănog, suferind, teribil, uscat, uscăţiv, zguduitor.
(Dicţionar de sinonime)

RĂU adj., adv., s. 1. adj., adv. aprig, aspru, barbar, brutal, câinos, crâncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruţător, neiertător, neîmblânzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, sălbatic, sângeros, violent, (livr.) sanguinar, (înv. şi pop.) năsilnic, (înv. şi reg.) tare, (reg.) pogan, (Mold. şi Bucov.) avan, hapsân, (înv.) jestoc, neomenit, sanguinic, sălbăticos, sireap, (fig.) dur, negru. (Om ~; se poartă ~.) 2. adj., s. v. afurisit. 3. adj. greşit. (Deprinderi rele.) 4. adj. v. greu. 5. adj. apăsător, chinuit, greu. (O viaţă rea.) 6. s. v. necaz. 7. adv. v. mult. 8. adj. v. nenorocos. 9. adj. v. dăunător. 10. adv. prost. (Se simte ~.) 11. adv. v. grav. 12. adj. v. neplăcut. 13. adv. v. calomnios. 14. adj. neplăcut, prost, (înv.) slab. (I-a adus o veste rea.) 15. adj. v. mizerabil. 16. adj. v. nefavorabil. 17. adv. v. anapoda. 18. adj. dezagreabil, dezgustător, displăcut, dizgraţios, greţos, greu, infect, împuţit, neplăcut, nesuferit, puturos, respingător, scârbos, urât, rău-mirositor, (livr.) fetid, miasmatic, pestilenţial, repugnant, repulsiv, (înv. şi pop.) scârnav, (înv.) scârbavnic, scârbelnic. (O duhoare rea.) 19. adj. v. inferior. 20. adj., adv. v. incorect. 21. adv. greşit, nepotrivit. (N-ar fi ~ să mergi pe la el.) 22. adv. v. prost. 23. adj. v. impracticabil.
(Dicţionar de sinonime)

RĂU s. v. afecţiune, boală, maladie.
(Dicţionar de sinonime)

RĂÍ vb. v. înrăi.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Rai ≠ gheenă, iad, infern, tartar
(Dicţionar de antonime)

Rău ≠ bine, bun
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ra

Cuvinte se termină cu literele: ai