raită

RÁITĂ, raite s.f., interj. 1. S.f. (Fam.) Parcurgere a unui drum fără oprire (mari), trecere în grabă pe undeva, vizită scurtă. 2. Interj. (Înv.; în forma raita) Cuvânt de recunoaştere rostit de paznicii de noapte, când se apropiau unul de altul. – Din magh. rajta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RÁIT//Ă ~e f. fam.: A da (sau a trage, a face) o ~ a trece în grabă pe undeva; a se abate. /<ung. rajta
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ráita interj. – Atenţie! strigăt în timpul rondului. Mag. rajta (Cihac, II, 522). – Der. raită, s.f. (incursiune; vizită, excursie).
(Dicţionarul etimologic român)

ráită s. f. (sil. rai-), pl. ráite
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ráita! interj. (înv.) cuvînt de recunoaştere rostit de paznicii de noapte.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
RÁITĂ s. v. tur.
(Dicţionar de sinonime)