rama dex - definiţie, sinonime, conjugare
RÁMĂ1, rame, s.f. 1. Cadru de lemn, de metal etc. în care se pune o fotografie, un tablou etc.; p. ext. tablou, fotografie înrămată. 2. Schelet de formă, mărimi şi materiale diferite, în care se fixează ceva. 3. Fâşie de piele flexibilă şi groasă cusută pe marginea încălţămintei şi servind la fixarea tălpii de faţă. – Din rus. rama. Cf. germ. R a h m e n.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RÁMĂ2, rame, s.f. Vâslă (a unei ambarcaţii) manevrată pe o singură parte. – Din fr. rame.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RẤMĂ, râme, s.f. Vierme anelid cu corpul lung, de culoare roşcată, care trăieşte în pământ sau pe sub pietre, hrănindu-se cu pământ bogat în resturi vegetale (Lumbricus terrestris). – Din râma.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RAMÁ, ramez, vb. I. Intranz. (Rar) A vâsli. – Din fr. ramer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RÂMÁ, pers. 3 rấmă, vb. I. Intranz. (Despre porci) A scormoni pământul cu râtul. ♢ Expr. (Tranz.; pop.) A râma (un gând pe cineva) la inimă = a chinui (un gând) pe cineva. – Lat. rimare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RÁM//Ă ~e f. 1) Cadru în care se fixează ceva (o sticlă, o fotografie etc.). O ~ de tablou. 2) Fâşie îngustă de piele cusută pe marginea încălţămintei, care serveşte la îmbi-narea feţei cu talpa; rant. 3) Schelet de rezistenţă având diferite întrebuinţări; cadru. [G.-D. ramei] /<germ. Rahme(n)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RÂM//Ă ~e f. Vierme cu corpul lung şi subţire, inelat, de culoare roşcată, care trăieşte în pământ, hrănindu-se cu resturi vegetale, şi care apare la suprafaţă după ploaie. /v. a râma
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A RÂMÁ râm 1. intranz. (mai ales despre porci) A răscoli pământul cu râtul, pătrunzând în adâncime. 2. tranz. fam. (persoane) A încerca să submineze, răscolind trecutul cuiva (pentru a-i găsi lucruri compromiţătoare); a scurma. ♢ ~ la inimă a chinui pe cineva un gând, o remuşcare etc. /<lat. rimare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

rámă (ráme), s.f. – Cadru. Germ. Rahmen (Tiktin; REW 7012; Candrea), cf. pol., rus., mag. rama (Cihac, II, 304; Gáldi, Dict., 154); der. din lat. (Koerting 7727) nu este posibilă. – Der. rămar (var. ramagiu), s.m. (fabricant de rame); înrăma, vb. (a pune în ramă); ramcă, s.f. (rama plăcii fotografice), cf. bg. ramka.
(Dicţionarul etimologic român)

rîmá (-m, át), vb. – 1. (Despre porci) A scurma pămîntul cu rîtul. – 2. A scurma. – Mr. răm(are), arîm(are), megl. rǫm, rămari. Lat. rimāre (Puşcariu 1461; REW 7320; Paul Remy, Rom., LXXVI, 374-83), cf. tosc. rumare, prov., cat., sp. rimar, v. fr. rimée „crăpătură, spărtură”, alb. rëmoń (Philippide, II, 652). Legătura cu curma şi dărîma este dubioasă. – Der. rîmător, s.m. (porc, dobitoc); rîmătură, s.f. (scurmătură; loc de rîmat). Rîmă, s.f. (vierme care trăieşte în pămînt), care se consideră în general drept deverbal de la a rîma (Tiktin; REW 7320; Candrea), este mai curînd gr. ῥόμος „vierme, rîmă”, fără îndoială apropiat formal verbului. Cf. şi REW 7434.
(Dicţionarul etimologic român)

RÁMĂ s.f. (Rar) Cârmă de barcă, vâslă. [Pl. -me. / < fr. rame].
(Dicţionar de neologisme)

RAMÁ vb. I. intr. (Rar) A vâsli. [P.i. -mez. / < fr. ramer].
(Dicţionar de neologisme)

RÁMĂ1 s. f. vâslă. (< fr. rame)
(Marele dicţionar de neologisme)

RÁMĂ2 s. f. convoi de vagoane de tren sau de metrou legate între ele. (< fr. rame)
(Marele dicţionar de neologisme)

RAMÁ1 vb. intr. a vâsli. (< fr. ramer)
(Marele dicţionar de neologisme)

-RÁMA2 elem. -orama.
(Marele dicţionar de neologisme)

rámă (cadru, vâslă) s. f., g.-d. art. rámei; pl. ráme
(Dicţionar ortografic al limbii române)

râmă s. f., g.-d. art. râmei; pl. râme
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ramá vb., ind. prez. 1 sg. raméz, 3 sg. şi pl. rameáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

râmá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. râmă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
RÁMĂ s. 1. cadru, (rar) încadratură, pervaz. (~ de tablou.) 2. v. cercevea. 3. v. şasiu.
(Dicţionar de sinonime)

RÁMĂ s. v. vâslă.
(Dicţionar de sinonime)

RAMÁ vb. v. lopăta, vâsli.
(Dicţionar de sinonime)

RÂMÁ vb. (reg.) a jimui, a râmui, a râtui, a ruciuli, a rujmuli, (Munt.) a tefui. (Porcul ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ra ram

Cuvinte se termină cu literele: ma ama