rană dex - definiţie, sinonime, conjugare
RẤNĂ s.f. Fiecare dintre cele două laturi ale corpului omenesc. ♢ Loc. adv. şi (rar) adj. Într-o (sau pe o) rână = (culcat sau aplecat) pe o parte a trupului; (în legătură cu obiecte) înclinat într-o parte, strâmb. [Var.: (reg.) rấlă s.f.] – Lat. *rena (= renes).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RÁNĂ, răni, s.f. 1. Ruptură internă sau exterioară a ţesutului unei fiinţe vii, sub acţiunea unui agent distrugător; leziune, plagă. ♢ Expr. Bun de pus la rană, se spune despre un om foarte bun. A pune sare pe rană = a întărâta pe cineva, a stârni lucrurile, agravând situaţia. A pune degetul pe rană = a găsi şi a arăta în mod lămurit pricina unei stări de lucruri supărătoare, a dezvălui adevărata cauză a unei situaţii neplăcute. 2. Fig. Durere morală, suferinţă, chin sufletesc. – Din sl. rana.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BROÁSCĂ, broaşte, s.f. I. Nume dat mai multor animale amfibii din clasa batracienilor, fără coadă, cu picioarele dinapoi mai lungi, adaptate pentru sărit, cu gura largă şi ochii bulbucaţi. ♢ Expr. Ochi de broască = ochi bulbucaţi. ♢ Compus: broască-ţestoasă = nume dat mai multor specii de reptile cu corpul închis într-o carapace osoasă, dintre care unele trăiesc pe uscat (Testudo graeca şi hermanni), iar altele în apă (Emys orbicularis). II. 1. Compus: broasca-apei = plantă erbacee acvatică cu frunze lucioase, cufundate în apă, şi cu flori verzui (Potamogeton lucens). 2. Plantă arborescentă exotică cu flori mari, galbene şi cu frunze groase, cultivată ca plantă de ornament (Opuntia ficus indica). III. Mecanism montat la o uşă, la un sertar etc., pentru a le încuia cu ajutorul unei chei. – Lat. *brosca.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RÂNĂ f. (la om) Fiecare dintre cele două laturi ale corpului. ♢ Într-o (sau pe o) ~ a) întins, culcat pe o parte a corpului; b) aplecat într-o parte; strâmb; înclinat. /<lat. ren, renis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RÁNĂ răni f. 1) Vătămare locală a unui ţesut organic, provocată de o traumă; plagă; leziune. ♢ Bun de pus la ~ se spune despre o persoană bună la inimă. A pune degetul pe ~ a arăta care este situaţia adevărată, fără ocolişuri şi menajamente. 2) fig. Suferinţă morală. [G.-D. rănii] /<sl. rana
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BROÁ//SCĂ1 ~şte f. 1) Animal amfibiu, fără coadă, cu gura largă şi ochii bulbucaţi, cu picioarele din urmă mai lungi, adaptate pentru sărit. ♢ ~ râioasă broască nocturnă cu pielea acoperită cu negi, din care, la primejdie, se elimină un lichid iritant. ~ verde brotac. ~-ţestoasă reptilă (terestră şi acvatică), având corpul acoperit cu o carapace osoasă, sub care îşi poate trage capul şi picioarele în caz de primejdie. Ochi de ~ ochi bulbucaţi. (A fi) plin de noroc ca ~sca de păr se spune despre cineva, căruia nu-i merge în viaţă. Când a face ~ păr nicicând; niciodată. 2) pop. Umflătură sub pielea gâtului; scrofulă. [G.-D. broaştei; Sil. broas-că] /<lat. brosca
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BROÁ//SCĂ3 ~şte f. Plantă decorativă exotică, cu frunze groase şi cu flori mari, galbene. [G.-D. broaştei; Sil. broas-că] /<lat. brosca
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BROÁ//SCĂ2 ~şte f. Încuietoare montată la o uşă, la un sertar etc., care se încuie şi se descuie cu ajutorul unei chei. [G.-D. broaştei; Sil. broas-că] /<lat. brosca
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

rînă (-ne), s.f. – 1. Coastă, latură, şold. – 2. Flanc, parte. – Var. Mold. rîlă. Probabil lat. rēn (Philippide, Principii, 147; Puşcariu, ZRPh., XXVIII, 685; Puşcariu 1462; S. Pop, Dacor., VI, 394; Byck-Graur 41; Candrea), cf. it., sp. rene, fr. rene, fr. rein, port. rim. Celelalte ipoteze sînr insuficiente: din sl. runo „piele de miel” (Cihac, II, 312, care face din rîlă un cuvînt separat, der. din pol. rynna „canal”, cf. Conev 60); din lat. *olana „cot,” cf. alb. ljërë (Giulea, Dacor., III, 562-67); din gr. ώληνῆ, lat. ulna (Giuglea, Dacor., XI, 106).
(Dicţionarul etimologic român)

ránă (rắni), s.f. – Bubă, plagă. – Mr. rană, megl. rănă. Sl. (bg., sb., cr., slov., rus.) rana (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 304; Conev 92). – Der. răni, vb. (a face răni), din sl. raniti; rănitură, s.f. (înv., rană).
(Dicţionarul etimologic român)

broáscă (-şte), s.f. – 1. Animal amfibiu batracian. – 2. Nopal (Opuntia ficus indica). – 3. Broscuţă (sublinguală). – 4. Încuietoare la uşă; gaura cheii. – 5. Rindea lungă. – 6. Clin. – 7. Piese, organe sau părţi ale unor ansambluri determinate, care servesc la susţinerea altor piese, cum sînt suportul axei roţii hidraulice; capitelul coloanelor, în construcţiile specifice. – Mr. broască, megl. broască „broască ţestoasă”. Lat. *brosca (Puşcariu 221; REW 1329; Candrea-Dens., 183; DAR); cf. alb. breskë, it. rospo (mil. arezz. brosco), ladin. rusk. Cuvîntul a fost considerat la început autohton (Miklosich, Slaw. Elem., 8; Cihac, II, 714), sau der. din gr. βρόθαϰος (Creţu 309). Pentru evoluţia semantică de la „broască” la „încuietoare”, cf. Rohlfs, Quellen, 52 şi Iordan, BF, VI, 169; imaginea broscuţei este proprie şi sp., ca şi fr. grenouillette, it. ranella. Din rom. a trecut în ngr. μπράσϰα (Meyer, Neugr. Studien., 77; Murnu 36), săs. bruaskë. Der. broscan, s.m. (broască); broscănesc, adj. (de broaşte); broscar, s.m. (poreclă dată persoanelor care mănîncă broaşte); broscărie, s.f. (apă cu multe broaşte); broscărime, s.f. (cantitate de broaşte); broscaş, s.m. (tîmplar, dulgher); broschiţă, s.f. (broderie cu fire în culori); broscoaică, s.f. (broască); broscoi, s.m. (broască; copil mic mucos; Arg., pistol); broscos, adj. (care are broaşte din belşug); broştesc, adj. (de broaşte); broşteşte, adv. (ca broaştele); broştet, s.n. (cantitate de broaşte).
(Dicţionarul etimologic român)

RÁñA NIA/ s. f. suprafaţă de eroziune uşor înclinată, acoperită cu pietrişuri de cuarţ; glacis. (< sp. raña)
(Marele dicţionar de neologisme)

rână s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ránă s. f., g.-d. art. rănii; pl. răni
(Dicţionar ortografic al limbii române)

broáscă s. f., g.-d. art. broáştei; pl. broáşte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
RÂNĂ s. v. coardă.
(Dicţionar de sinonime)

IARBA-RÁNEI s. v. vătămătoare.
(Dicţionar de sinonime)

RÁNĂ s. (MED.) 1. bubă, leziune, plagă, (pop.) meteahnă, (înv. şi reg.) beleaznă, (reg.) oajdă, (înv.) rănitură. (Are o ~ adâncă.) 2. lovitură, (înv.) vătămătură. (Are o ~ uşoară la mână.)
(Dicţionar de sinonime)

RÁNĂ s. v. calvar, canon, caznă, chin, cicatrice, durere, patimă, schingiuire, schingiuit, semn, suferinţă, supliciu, tortură, urmă.
(Dicţionar de sinonime)

IARBĂ-DE-RÁNĂ s. v. vindecea.
(Dicţionar de sinonime)

BROÁSCĂ s. 1. (ZOOL.; Rana esculenta) (Ban.) mioarcă. 2. broască de iarbă (Hyla arborea) v. brotăcel. 3. (BOT.; Opuntia ficus indica) (reg.) limba-soacrei, palmă-cu-spini. 4. (BOT.) broasca-apei (Potamogeton lucens) = (Munt.) paşă. 5. (TEHN.) (prin Ban.) bravă, (prin Transilv.) zar. (~ la uşă.) 6. (TEHN.) (reg.) piuliţă, tigaie. (~ la crângul morii.) 7. (TEHN.) brotac, căpătâi. (~ la roata morii.) 8. (TEHN.) (reg.) tigaie. (~ la cepul grindeiului morii.) 9. (TEHN.) tigaie. (~ la scrânciob.) 10. (TEHN.) cap, căpăţână. (~ la masa dogarului.) 11. (TEHN.) drug. (~ la masa dulgherului.) 12. (TEHN.) şurubelniţă, (reg.) gâscă. (~ la teasc.)
(Dicţionar de sinonime)

BROÁSCĂ s. v. cap, căpăţână, cioc, sovârf.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ra ran

Cuvinte se termină cu literele: na ana