ranț
[Sinonime]
ranţ (-ţuri), s.n. – Cută, zbîrcitură. Mag. ránc (Gáldi, Dict., 154). În Trans., înv.
(Dicţionarul etimologic român)
ranţ, ránţuri, s.n. (reg.) 1. cută, zbârcitură. 2. franj; urioc. 3. femeie morală. 4. ferăstrău. 5. roată dinţată.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
RANŢ s. v. creţ, cută, dungă, încreţitură, rid, rumegătură, rumeguş, zbârcitură.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul etimologic român)
ranţ, ránţuri, s.n. (reg.) 1. cută, zbârcitură. 2. franj; urioc. 3. femeie morală. 4. ferăstrău. 5. roată dinţată.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
RANŢ s. v. creţ, cută, dungă, încreţitură, rid, rumegătură, rumeguş, zbârcitură.
(Dicţionar de sinonime)