randalina

RANDALÍNĂ, randaline, s.f. Moletă. – Din germ. Randaline.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RANDALINÁ, randalinez, vb. I. Tranz. A imprima, prin deformare plastică, zimţi, striuri, desene, motive ornamentale sau inscripţii pe suprafaţa laterală a unei piese cilindrice, conice etc.; moletare cu ajutorul randalinei. – Din germ. randalieren.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RANDALÍNĂ s.f. Moletă. [Cf. germ. Rändeline].
(Dicţionar de neologisme)

RANDALINÁ vb. I. tr. A moleta (1). [< cf. germ. randalieren].
(Dicţionar de neologisme)

RANDALÍNĂ s. f. moletă (1). (< germ. Randeline)
(Marele dicţionar de neologisme)

RANDALINÁ vb. tr. a moleta (1). (după germ. randalieren)
(Marele dicţionar de neologisme)

randalínă s. f., g.-d. art. randalínei; pl. randalíne
(Dicţionar ortografic al limbii române)

randaliná vb., ind. prez. 1 sg. randalinéz, 3 sg. şi pl. randalineáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
RANDALÍNĂ s. v. moletă.
(Dicţionar de sinonime)

RANDALINÁ vb. v. zimţui.
(Dicţionar de sinonime)