raniță

RĂNÍT, -Ă, răniţi, -te, adj. (Adesea substantivat) Care a căpătat o rană, o leziune. ♦ Fig. Jignit, ofensat. – V. răni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RÂNÍ, rânesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A curăţa un loc de stratul de murdărie depus. – Din bg. rina.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RÁNIŢĂ, raniţe, s.f. Sac de pânză, de piele sau de material plastic, purtat în spate (sau pe un umăr) de militari, de vânători, de turişti etc. şi care serveşte la transportarea comodă a alimentelor şi a altor lucruri necesare la drum; rucsac. – Din rus. ranec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A RÂN//Í ~ésc tranz. (grajduri, ocoale, ogrăzi etc.) A curăţa de straturile (de murdărie, zăpadă etc.) depuse la suprafaţă. /<bulg. rina
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RÁNIŢ//Ă ~e f. 1) Sac care se poartă în spate şi este folosit la transportarea lucrurilor necesare la drum; rucsac. 2) Geantă prevăzută cu curele pentru a fi purtată de obicei în spate de elevi; ghiozdan. /<rus. ranec
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

rániţă (rániţe), s.f. – Rucsac. Germ. Ranzen, prin intermediul rus. ranec (Sanzewitsch 208), cf. sb. ranac, ranca.
(Dicţionarul etimologic român)

râní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. rânésc, imperf. 3 sg. râneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. râneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

rániţă s. f., g.-d. art. rániţei; pl. rániţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
RĂNÍT adj. (MED.) lovit, (livr.) lezat, (pop.) vătămat, (Transilv.) marod, (Ban., Transilv. şi Bucov.) prizărit, (înv.) plăguit. (Om uşor ~.)
(Dicţionar de sinonime)

RĂNÍT adj. v. insultat, jignit, ofensat, ultragiat.
(Dicţionar de sinonime)

RÂNÍ vb. (reg.) a râcălui. (A ~ la porci.)
(Dicţionar de sinonime)

RÁNIŢĂ s. rucsac, (rar) sac, (prin Transilv. şi Ban.) borneu. (Un alpinist cu ~ în spate.)
(Dicţionar de sinonime)