RANVERSÁ, ranversez, vb. I. Tranz. (Rar) A da peste cap; a răsturna. – Din fr. renverser.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RANVERSÁRE, ranversări, s.f. (Rar) Acţiunea de a ranversa şi rezultatul ei. ♦ Figură acrobatică de zbor, într-un plan vertical, prin care avionul îşi schimbă direcţia cu 180°, întorcându-se pe o aripă. – V. ranversa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A RANVERS//Á ~éz tranz. A da peste cap: a răsturna. /<fr. renverser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RANVERS//ÁRE ~ări f. 1) v. A RANVERSA. 2) Figura acrobatică efectuală de un avion în zbor, când îşi schimbă direcţia cu 180°, întorcându-se pe o aripă. /v. a ranversa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RANVERSÁ vb. I. tr. (Franţuzism) A da peste cap; a răsturna. [< fr. renverser].
(Dicţionar de neologisme)
RANVERSÁRE s.f. Acţiunea de a ranversa. ♦ Evoluţie acrobatică prin care un avion execută o schimbare de direcţie de 180 grade, fiind săltat brusc în sus şi apoi lăsat să alunece pe o parte până ajunge cu botul în jos; întoarcere pe aripă. [< ranversa, cf. fr. renversement].
(Dicţionar de neologisme)
RANVERSÁ vb. tr. a da peste cap; a răsturna. (< fr. renverser)
(Marele dicţionar de neologisme)
RANVERSÁRE s. f. acţiunea de a ranversa. ♢ evoluţie acrobatică prin care un avion execută o schimbare de direcţie de 180ş, săltat brusc în sus şi apoi lăsat să alunece pe o parte. (< ranversa)
(Marele dicţionar de neologisme)
ranversá vb., ind. prez. 1 sg. ranverséz, 3 sg. şi pl. ranverseáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
ranversáre s. f., g.-d. art. ranversării
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RANVERSÁRE, ranversări, s.f. (Rar) Acţiunea de a ranversa şi rezultatul ei. ♦ Figură acrobatică de zbor, într-un plan vertical, prin care avionul îşi schimbă direcţia cu 180°, întorcându-se pe o aripă. – V. ranversa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RANVERS//ÁRE ~ări f. 1) v. A RANVERSA. 2) Figura acrobatică efectuală de un avion în zbor, când îşi schimbă direcţia cu 180°, întorcându-se pe o aripă. /v. a ranversa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RANVERSÁ vb. I. tr. (Franţuzism) A da peste cap; a răsturna. [< fr. renverser].
(Dicţionar de neologisme)
RANVERSÁRE s.f. Acţiunea de a ranversa. ♦ Evoluţie acrobatică prin care un avion execută o schimbare de direcţie de 180 grade, fiind săltat brusc în sus şi apoi lăsat să alunece pe o parte până ajunge cu botul în jos; întoarcere pe aripă. [< ranversa, cf. fr. renversement].
(Dicţionar de neologisme)
RANVERSÁ vb. tr. a da peste cap; a răsturna. (< fr. renverser)
(Marele dicţionar de neologisme)
RANVERSÁRE s. f. acţiunea de a ranversa. ♢ evoluţie acrobatică prin care un avion execută o schimbare de direcţie de 180ş, săltat brusc în sus şi apoi lăsat să alunece pe o parte. (< ranversa)
(Marele dicţionar de neologisme)
ranversá vb., ind. prez. 1 sg. ranverséz, 3 sg. şi pl. ranverseáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
ranversáre s. f., g.-d. art. ranversării
(Dicţionar ortografic al limbii române)