rapăn dex - definiţie, sinonime, conjugare
RÁPĂN, rapăne, s.n. 1. Boală de piele asemănătoare cu râia, pe care o capătă caii, câinii şi porcii, uneori şi oamenii. ♦ Jeg. 2. Boală a merilor şi a perilor, provocată de o ciupercă şi manifestată prin apariţia unor cruste pe frunze, pe fructe şi pe ramurile tinere, încetinind sau oprind creşterea. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RÁPĂN n. 1) Boală contagioasă a pielii, asemănătoare cu râia, frecventă la animale (mai rar la oameni), cauzată de o ciupercă parazită. 2) Strat de murdărie pe piele. 3) Boală a plantelor agricole care se manifestă prin apariţia unor cruste pe ţesuturi, încetinind sau oprind creşterea. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

rápăn (-nuri), s.n. – 1. Rîie la cal, cîine sau porc. – 2. Erupţie, pustulă, chelbe. – Var. arap. Sb. rapa „bubă, escară”, rapun „cu bube, cu escare”. Mai puţin probabilă der. din sl. svrabŭ „rîie” (Cihac, II, 305), sl. svrabinu „care dă mîncărimi” (Scriban, Conv. Lit., 1911, 936) din germ. Rappe „coji” (Puşcariu, Dacor., II, 605; REW 7059) sau din germ. medie Rapfe „rîie”, gepid. *rappôns (Puşcariu, Lr., 273). Sb. rapa sau pl. rape „denivelări” a dat în rom. rap, s.n. (coş, denivelare), cuvînt rar folosit de Ţichindeal, al cărui pl. rapuri a dat un sing. analogic rapure (var. rapură, răpuri, răpurei), s.f. (Banat, bubuliţă; Banat, Trans., erupţie, pustulă), cf. ALR, I, 25 şi 129. – Der. răpănos, adj. (cu rapăn).
(Dicţionarul etimologic român)

rápăn s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
RÁPĂN adj. v. încărcat, plin.
(Dicţionar de sinonime)

RÁPĂN s. v. boala lui carr, jeg, murdărie, necurăţenie, râie, scabie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ra rap rapa

Cuvinte se termină cu literele: an pan apan