raportoare

RAPORTÓR, -OÁRE, raportori, -oare, subst. 1. S.m. şi f. Persoană care face un raport (II 1). 2. S.n. Instrument în formă de semicerc sau de cerc întreg gradat, care serveşte la măsurarea şi la construirea unghiurilor. – Din fr. rapporteur.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RAPORT//ÓR¹ ~oáre (~óri, ~oáre) Persoană care prezintă un raport; referent. /<fr. rapporteur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RAPORT//ÓR² ~oáre n. Instrument gradat care serveşte la măsurarea şi desenarea unghiurilor. /<fr. rapporteur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RAPORTÓR s.n. Instrument gradat în formă de semicerc folosit pentru măsurarea unghiurilor. [< fr. rapporteur].
(Dicţionar de neologisme)

RAPORTÓR, -OÁRE s.m. şi f. Cel care prezintă un raport. [< fr. rapporteur].
(Dicţionar de neologisme)

RAPORTÓR, -OÁRE I. s. m. f. cel care prezintă un raport. II. s. n. instrument gradat, în formă de semicerc, pentru desenarea şi măsurarea unghiurilor. (< fr. rapporteur)
(Marele dicţionar de neologisme)

raportór (persoană) s. m., pl. raportóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

raportór (instrument) s. n., pl. raportoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

raportoáre s. f., g.-d. art. raportoárei; pl. raportoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
RAPORTÓR s. 1. (înv.) raportator. (A fost desemnat ~ la congres.) 2. (MAT.) (înv.) transportator. (Cu ~ul se măsoară unghiurile.)
(Dicţionar de sinonime)