raptus

RÁPTUS s.n. (Psih.) Impuls brusc şi necontrolat care pune subiectul în situaţia de a îndeplini acte violente şi grave. – Din fr., lat. raptus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RÁPTUS s.n. (Med.) Tulburare mintală constând din trecerea bruscă de la o stare de inhibiţie, produsă de o anxietate puternică, la o stare de agitaţie psihomotorie, însoţită de obicei de impulsuri agresive. [< fr., lat. raptus].
(Dicţionar de neologisme)

RÁPTUS s. n. tulburare mintală constând din trecerea bruscă de la o stare de inhibiţie, produsă de o anxietate puternică, la o stare de agitaţie psihomotorie, însoţită de obicei de impulsuri agresive. (< fr., lat. raptus)
(Marele dicţionar de neologisme)

ráptus s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)