rarițele dex - definiţie, sinonime, conjugare
RĂRÍT1 s.n. Rărire. – V. rări.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RĂRÍT2, -Ă, răriţi, -te, adj. Mai puţin compact, cu elementele componente mai distanţate între ele. – V. rări.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RÁRIŢĂ, rariţe, s.f. 1. Unealtă agricolă asemănătoare cu plugul, care răstoarnă brazda în ambele părţi, formând şanţuri. 2. (La pl. art.) Şir de trei stele din constelaţia Orion. [Var.: ráliţă s.f.] – Din bg. raliţa (apropiat prin etimologie populară de rar).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RÁRIŢ//Ă ~e f. 1) Plug cu două cormane, care răstoarnă brazda în ambele părţi. 2) art. pop. Ansamblul celor trei stele din constelaţia Orion, care sunt aşezate în şir. [G.-D. rariţei] /<bulg., sb. ralica
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ráriţă (ráriţe), s.f. – 1. Unealtă mică, folosită mai ales pentru săpat. – 2. Constelaţia Orion. – Var. raliţă. Megl. raliţă, lariţă. Bg. ralica (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 306; Conev 29), cf. sb., cr., slov. ralica din ralo „plug”; fonetism modificat prin analogie cu rar. Numele constelaţiei este de asemenea sl., cf. Miklosich, Lexicon, 783. – Der. răriţa, s.f. (a prăşi cu rariţa).
(Dicţionarul etimologic român)

rărít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ráriţă (unealtă) s. f., g.-d. art. ráriţei; pl. ráriţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Ráriţele (grup de stele) s. pr. f. pl. art.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
RĂRÍT adj. 1. v. spaţiat. 2. destrămat, (rar) dezlânat. (Un pulover de lână ~.) 3. rar, rarefiat, (rar) rarificat. (Aerul ~ al piscurilor.)
(Dicţionar de sinonime)

RĂRÍT adj. v. diluat, îndoit, slab, subţiat, subţire.
(Dicţionar de sinonime)

RĂRÍT s. rărire. (~ul unei pânze.)
(Dicţionar de sinonime)

RÁRIŢĂ s. (AGRIC.) (reg.) săpătoare, (prin Tran-silv.) sapă, (prin Dobr.) târmâc, (înv.) răritoare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ra rar rari rarit rarite

Cuvinte se termină cu literele: le ele tele itele ritele