raritate

RĂRIŢÁT s.n. Răriţare. – V. răriţa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RARITÁTE, (2) rarităţi, s.f. 1. Faptul de a fi rar, caracterul a ceea ce este rar. 2. Obiect, fiinţă, fenomen care se întâlneşte rar; p. ext. ceea ce este excepţional, atrage atenţia, constituie o curiozitate. – Din lat. raritas, -atis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RARIT//ÁTE ~ăţi f. Caracter extrem de rar. /<lat. raritas, ~atis, fr. rarité
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RARITÁTE s.f. 1. Caracterul a ceea ce este rar. 2. Lucru rar; (p. ext.) ceea ce este excepţional, ieşit din comun. [Cf. fr. rareté, it. raritá, lat. raritas].
(Dicţionar de neologisme)

RARITÁTE s. f. 1. obiect, fiinţă, fenomen care se găseşte foarte rar; (p. ext.) ceea ce este excepţional, ieşit din comun. 2. însuşirea a ceea ce este rar. (< lat. raritas)
(Marele dicţionar de neologisme)

răriţát s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

raritáte s. f., g.-d. art. rarităţii; (obiecte) pl. rarităţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

răriţát, răriţátă, răriţáti, răriţáte, adj. (pop.) care a fost lucrat cu rariţa (v.).
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
RĂRIŢÁT s. (AGRIC.) răriţare. (~ul ogorului.)
(Dicţionar de sinonime)

RARITÁTE s. v. curiozitate.
(Dicţionar de sinonime)