rasă dex - definiţie, sinonime, conjugare
RAS2, -Ă, raşi, -se, adj. 1. (Despre barbă, mustăţi, păr) Tăiat de la rădăcină. ♦ (Despre persoane) Care nu poartă barbă (şi mustăţi); care este bărbierit; care are părul tăiat până la piele. ♢ Expr. (Fam.) C-o fi tunsă, c-o fi rasă = în sfârşit, după multă vorbă. 2. Curăţat de stratul exterior prin frecare pe o răzătoare. 3. Întins, drept. ♦ (Adverbial) Foarte apropiat de o suprafaţă, atingând aproape o suprafaţă; tangenţial. Zboară ras cu pământul. 5. Plin până la marginea de sus, foarte plin. – V. rade.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RAS1, rasuri, s.n. Faptul de a (se) rade (1); bărbierit. – V. rade.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RÁSĂ1, rase, s.f. 1. Grup de indivizi aparţinând aceleiaşi specii de microorganisme, plante, animale, cu caractere comune, constante, conservate ereditar, care se deosebesc de alte varietăţi din aceeaşi specie prin anumite caractere specifice. ♢ De rasă = de soi, bun: select. 2. Fiecare dintre grupurile biologice de populaţii, caracterizate prin culoarea părului, a pielii şi prin alte particularităţi exterioare. – Din fr. race, germ. Rasse.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RÁSĂ2, rase, s.f. Haină de postav, largă şi lungă până la călcâie, pe care o poartă preoţii, călugării şi călugăriţele pe deasupra îmbrăcămintei. – Din sl. rasa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RAS rásă (raşi, ráse) 1) v. A RADE.C-o fi tunsă, c-o fi rasă ba că-i una, ba că-i alta. 2) (despre vase) Care este umplut până la limită; plin ochi. 3) (despre terenuri) Care nu are ridicături sau adâncituri; fără denivelări; drept. /v. a rade
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RÁS//Ă1 ~e f. 1) biol. Categorie sistematică intermediară între specie şi individ. 2) Ansamblu de organisme animale cu anumite trăsături ereditare comune; soi; specie. Cal de ~ arabă. 3) Grup etnic format pe un anumit teritoriu din cele mai vechi timpuri, unitar prin caractere ereditare comune (pigmentaţia pielii, forma capului, ochilor, nasului etc.). ~ mongoloidă. ~ europoidă. [G.-D. rasei] /<fr. race, germ. Rasse
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RÁS//Ă2 ~e f. Haină largă şi lungă până la călcâie, purtată de preoţi şi de călugări pe deasupra îmbracămintei. /<sl. rasa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

rásă (ráse), s.f. – Veşmînt călugăresc. – Mr. rasă. Mgr. ῥάσον, parţial prin intermediul sl. (sb., cr., rut., pol.) rasa (Miklosich, Fremdw., 121; Cihac, II, 307; Murnu 49; Conev 83; Vasmer, Gr., 127), cf. bg. ras, it., sp. raso. – Der. rasofor, s.m. (călugăr), din ngr. ῥασοφόρος (Gáldi 246).
(Dicţionarul etimologic român)

rásă (ráse), s.f. – Grup biologic; spiţă, soi; castă. Fr. race.
(Dicţionarul etimologic român)

RAS s.m. Înalt titlu nobiliar militar în Etiopia, rezervat, de regulă, căpeteniilor de provincii istorice. [Pl. raşi. / < fr., ar. ras].
(Dicţionar de neologisme)

RÁSĂ s.f. 1. Varietate a unei specii de animale domestice deosebită de alte varietăţi ale aceleiaşi specii şi ale cărei caractere distinctive se transmit de la o generaţie la alta; soi. ♦ De rasă = de soi bun; select. 2. Grup biologic de oameni care s-a format din cele mai vechi timpuri, având drept caractere distinctive culoarea pielii şi a părului, trăsăturile feţei etc., particularităţi care nu contrazic unitatea biologică a întregii omeniri şi nu constituie un criteriu ştiinţific pentru diferenţierea ei în grupări sociale. [< fr. race, cf. it. razza, germ. Rasse].
(Dicţionar de neologisme)

RAS s. m. înalt titlu nobiliar militar în Etiopia, rezervat căpeteniilor de provincii istorice. (< fr. ras)
(Marele dicţionar de neologisme)

RASÁ1 vb. refl. (despre vin, şampanie) a se aşeza, a se limpezi. (< fr. rasseoir)
(Marele dicţionar de neologisme)

RÁSA2 s. f. treaptă de eroziune largă, de forma unei terase de-a lungul unui ţărm, deasupra falezei. (< sp. rasa)
(Marele dicţionar de neologisme)

RÁSĂ s. f. 1. grup biologic de oameni care s-a format din cele mai vechi timpuri, prin adaptarea îndelungată la mediul cosmogeografic şi la condiţiile istorice de viaţă economico-sociale, având drept caractere distinctive culoarea pielii, a părului, trăsăturile feţei etc. 2. varietate de animale dintr-o aceeaşi specie, cu caractere distinctive; soi. (< fr. race, germ. Rasse)
(Marele dicţionar de neologisme)

ras s. n., pl. rásuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tábula rása loc. s., loc. adj. lat.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

rasá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. raseáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

rasá s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

rásă (grup biologic, haină) s. f., g.-d. art. rásei; pl. ráse
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
RAS s. v. bărbierit.
(Dicţionar de sinonime)

RAS adj. v. drept, neted, plan, plat, şes.
(Dicţionar de sinonime)

RAS adj., adv. 1. adj. v. bărbierit. 2. adj. v. răzuit. 3. adv. v. razant.
(Dicţionar de sinonime)

RÁSĂ s. (BIOL.) 1. soi, specie, (pop.) săminţă, (prin Transilv. şi Munt.) strană. (~ de vite.) 2. sânge. (Cal de ~ arabă.) 3. (înv.) soi. (~ mongolă.) 4. rasă ecologică = ecotip.
(Dicţionar de sinonime)

RÁSĂ s. (BIS.) (înv.) schimă. (A îmbrăcat ~ mona-hală.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ra ras

Cuvinte se termină cu literele: sa asa