RASOLÍ, rasolesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A face un lucru de mântuială, a lucra superficial. – Din [a da] rasol.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RASOLÍT, -Ă, rasoliţi, -te, adj. (Fam.) Făcut în grabă, superficial, de mântuială. – V. rasoli.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A RASOL//Í ~ésc tranz. pop. (acţiuni, lucruri etc.) A face în mod neglijent; a cârpăci. /Din rasol
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
rasolí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. rasolésc, imperf. 3 sg. rasoleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. rasoleáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RASOLÍ vb. (reg.) a sucăli. (A ~ treaba.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RASOLÍT, -Ă, rasoliţi, -te, adj. (Fam.) Făcut în grabă, superficial, de mântuială. – V. rasoli.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
rasolí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. rasolésc, imperf. 3 sg. rasoleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. rasoleáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RASOLÍ vb. (reg.) a sucăli. (A ~ treaba.)
(Dicţionar de sinonime)