rastel dex - definiţie, sinonime, conjugare

rastel

RASTÉL, rastele, s.n. 1. Suport compartimentat, făcut din bare de lemn sau de metal, pentru păstrarea armelor, a schiurilor, a bicicletelor etc. 2. Subansamblu al unor maşini de filat şi al maşinilor de răsucit firele textile având rolul de a susţine materialul cu care sunt alimentate aceste maşini1. [Pl. şi: rasteluri] – Din it. rastello, germ. Rastel.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RASTÉL ~uri n. Suport compartimentat de care se reazemă anumite obiecte (arme, schiuri, biciclete etc.). [Pl. şi rastele] /<it. rastello, germ. Rastel
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

rastél (rastéluri), s.n. – Suport, întăritură. – Var. răstel. It. rastello, cf. sp. rastel (Scriban). Nu este posibilă der. direct din lat. rastĕllus (Philippide, Principii, 490, cf. Densusianu, Filologie, 448.
(Dicţionarul etimologic român)

RASTÉL s.n. Suport pe care se reazemă arme, schiuri etc. [Pl. -le, -luri. / < it. rastello, germ. Rastel cf. lat. rastellum].
(Dicţionar de neologisme)

RASTÉL s. n. suport compartimentat pe care se reazemă arme, schiuri, biciclete etc. (< it. rastello, germ. Rastel)
(Marele dicţionar de neologisme)

rastél s. n., pl. rastéle /rastéluri
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ra ras rast raste

Cuvinte se termină cu literele: el tel stel astel