rata dex - definiţie, sinonime, conjugare
RÁTĂ, rate, s.f. 1. Cotă, parte eşalonată care urmează a fi vărsată sau distribuită, la un termen dinainte fixat, în contul unei datorii sau al unei obligaţii. ♢ Loc. adj. şi adv. În rate = cu plata eşalonată în tranşe (egale). 2. (Ec. pol.; în sintagmele) Rata dobânzii = raportul procentual dintre dobândă şi suma împrumutată. Rată a finanţării interne = raportul dintre sursele de autofinanţare şi valoarea investiţiei. – Din germ. Rate.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RÁŢĂ, raţe, s.f. 1. Nume dat mai multor specii de păsări domestice şi sălbatice, înotătoare, cu ciocul lat şi turtit, cu trunchiul scurt şi îndesat, şi cu picioarele scurte, deplasate în partea posterioară a trunchiului (Anas).Raţă sălbatică = strămoşul celor mai multe raţe domestice, foarte asemănătoare cu acestea şi apreciată pentru carnea ei gustoasă (Anas platyrhynchos). Raţă domestică = denumire dată multiplelor varietăţi provenite prin domesticirea raţei sălbatice şi deosebite între ele prin culoarea penajului, forma corpului, calităţile productive etc. ♢ Expr. (A merge, a se mişca, a umbla) ca o raţă = (a merge etc.) cu mersul legănat, greoi. 2. Urinal. 3. (Art.) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Cf. alb. r o s ë, scr. r a c a.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RATÁ, ratez, vb. I. 1. Tranz. A scăpa, a pierde o ocazie. 2. Tranz. A nu reuşi, a nu izbuti într-o împrejurare, a da greş. ♦ Refl. A nu reuşi să se afirme sau să realizeze ceva la nivelul posibilităţilor sale. 3. Intranz. (Despre arme de foc) A nu lua foc când este declanşată. – Din fr. rater.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RÁT//Ă ĕ f. Cotă dintr-o datorie care urmează să fie achitată eşalonat. A restitui o sumă în ~ e. /
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RÁŢ//Ă1 ~e f. 1) Pasăre înotătoare, de talie medie, cu cioc lat, rotunjit la vârf, cu picioare scurte şi palmate şi cu penaj divers colorat. ~ domestică. ~ sălbatică. ♢ A umbla (sau a merge) ca o ~ (sau ca ~a) a merge legănat. 2) Carne de astfel de pasăre. ~ friptă. / cf. alb. rosë, sb. raca
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RÁŢĂ2 f. art. 1) Dans popular executat de perechi, cu paşi legănaţi. 2) Melodie după care se execută acest dans. /cf. alb. rosë, sb. raca
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A RAT//Á ~éz 1. tranz. (ocazii) A nu folosi la timp. 2. intranz. (despre arme) A nu lua foc (după apăsarea pe trăgaci). /<fr. rater
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE RAT//Á mă ~éz intranz. rar (despre persoane) A nu izbuti să se realizeze prin crearea unor valori reale; a suferi un eşec; a eşua. /<fr. rater
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

rátă (ráte), s.f. – Termen, soroc, parte dintr-o sumă care se plăteşte în mai multe rînduri. Germ. Rate (Candrea), cf. it. rata › ngr. ράτα (Meyer, Neugr. St., IV, 75).
(Dicţionarul etimologic român)

ráţă (ráţe), s.f. – Pasăre inotătoare cu ciocul lat şi turtit. – Mr. rosă. Sl. (sb., slov. raca, bg. rĕca, sb. race), cf. alb. rosë (› mr.) mag. réce (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 310; Conev 54). Der. din dacă (Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, II, 16) sau din alb. (Philippide, II, 730) este improbabilă. – Der. răţoi, s.m. (masculul raţei); răţoi, vb. refl. (a se răsti la cineva, a ridica vocea; a se făli, a face pe); răţoială, s.f. (umflare în pene, lăudăroşenie).
(Dicţionarul etimologic român)

RÁTĂ s.f. 1. Fiecare dintre părţile în care se eşalonează o sumă de bani sau o obligaţie de altă natură pentru a fi achitată sau distribuită treptat la anumite termene. 2. Raport (procentual), procent (al scontului, al dobânzii etc.). ♦ Rata plusvalorii = raportul dintre plusvaloare şi capitalul variabil; rata profitului = raportul dintre plusvaloare şi întregul capital avansat. [Pl. -te. / < germ. Rate].
(Dicţionar de neologisme)

RATÁ vb. I. 1. tr. A scăpa, a pierde o ocazie, a da greş. ♦ A nu reuşi, a nu izbuti în ceva. 2. intr. (Despre explozibile, arme de foc) A nu lua foc. [< fr. rater].
(Dicţionar de neologisme)

RÁTĂ s. f. 1. fiecare dintre părţile în care se eşalonează o datorie sau o altă obligaţie pentru a fi achitată sau distribuită treptat, la anumite termene. 2. raport, procent (al contului, al dobânzii etc.). ♦ a plusvalorii = raportul dintre plusvaloare şi capacitalul variabil; ♦ a profitului = raportul dintre plusvaloare şi întregul capital avansat. (< germ. Rate)
(Marele dicţionar de neologisme)

RATÁ vb. I. tr. a pierde o ocazie, a nu reuşi, a da greş. II. intr. (despre explozibile, arme de foc, proiectile) a nu lua foc. (< fr. rater)
(Marele dicţionar de neologisme)

RATÁ, ratéz, vb. I. 2. ♦ (Joc. sport.) Tranz. şi intranz. A eşua în încercarea de a realiza din poziţii favorabile un punct, un gol etc. pe parcursul meciului, datorită impreciziei tehnice, a stării de oboseală, a dezechilibrării, a grabei, a emoţiei etc.
(Alte dicţionare)

rátă s. f., pl. ráte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ráţă s. f., g.-d. art. ráţei; pl. ráţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ráţă sălbátică s. f. + adj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ratá vb., ind. prez. 1 sg. ratéz, 3 sg. şi pl. rateáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

râţă, râţe, s.f. (înv.) numele literei „r” din alfabetul chirilic; literă, slovă, buche; (ironic) învăţătură.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
RATĂ DE ASIGURÁRE s. v. primă de asigurare.
(Dicţionar de sinonime)

RÁTĂ s. 1. (rar) tranşă, (pop.) câşti, (înv.) soroc. (A restituit suma în două ~.) 2. (FIN.) procent. (~ a scontului, a dobânzii.) 3. v. curs.
(Dicţionar de sinonime)

URZICA-RÁŢEI s. v. măcrişul, calului, ştevie.
(Dicţionar de sinonime)

RÁŢĂ s. v. ploscă, urinar.
(Dicţionar de sinonime)

RAŢĂ MÍCĂ s. v. sarselă.
(Dicţionar de sinonime)

RÂŢĂ s. v. literă, slovă.
(Dicţionar de sinonime)

RATÁ vb. v. pierde.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ra rat

Cuvinte se termină cu literele: ta ata